În dimineața de 8 iulie, în Nakhabino, o localitate aflată la vest de Moscova, șoferii stăteau la coadă pentru benzină. Imaginea nu era una obișnuită pentru Rusia ultimilor ani. În general, lipsurile de combustibil au fost asociate mai degrabă cu regiuni îndepărtate sau cu zone aflate aproape de front, nu cu localități din jurul capitalei.
În ultimele săptămâni însă, criza carburanților a devenit una dintre cele mai vizibile consecințe interne ale războiului purtat de Rusia contra Ucrainei. Restricțiile introduse în mai multe regiuni, cozile de la stațiile de alimentare și creșterea prețurilor au scos la suprafață o problemă pe care autoritățile ruse au încercat mult timp să o țină departe de populație: infrastructura energetică a țării nu mai este complet protejată, chiar și la sute sau mii de kilometri de linia frontului.
Problema nu este petrolul brut, deoarece Rusia continuă să fie unul dintre cei mai mari producători de țiței din lume. Problema este capacitatea de a transforma acel petrol în combustibil gata de utilizare, și aici se află punctul vulnerabil al sistemului. O rafinărie oprită sau afectată nu înseamnă doar o pierdere industrială, ea înseamnă mai puțină benzină pentru transporturi, probleme pentru agricultură și presiune suplimentară asupra bugetului de stat, care trebuie să intervină pentru a menține prețurile sub control.
În lipsa unor date oficiale complete despre pagubele produse rafinăriilor, piața oferă una dintre puținele imagini disponibile. O analiză realizată de publicația Meduza pe baza tranzacțiilor de pe bursa rusă de produse petroliere SPIMEX arată o scădere puternică a volumelor disponibile în 2026. În primele luni ale anului, vânzările zilnice de benzină și motorină pe bursă se situau între aproximativ 118.000 și 150.000 de tone. În aprilie, după intensificarea atacurilor asupra infrastructurii petroliere, media a coborât la aproximativ 104.000 de tone pe zi. În iunie, când loviturile au devenit mai frecvente, volumul ajunsese la doar 80.300 de tone.
Pentru piața rusă, momentul este complicat. Vara este perioada cu cel mai mare consum, din cauza lucrărilor agricole, a transporturilor și a deplasărilor interne. Surse din industrie citate de Reuters estimează că necesarul zilnic de benzină poate depăși 110.000 de tone.
Diferența dintre ceea ce poate furniza industria și ceea ce cere piața începe astfel să devină vizibilă, iar efectele se simt deja dincolo de sectorul energetic: în costurile de transport, în activitatea economică de zi cu zi și în viața de zi cu zi a oamenilor, care ajung să piardă timp la cozi sau să plătească mai mult pentru combustibil.
De ce rafinăriile au devenit ținte importante
Atacurile ucrainene nu au fost orientate în principal spre rezervoarele de combustibil. Acestea produc imagini spectaculoase, cu incendii și coloane de fum, dar nu reprezintă întotdeauna cea mai gravă lovitură pentru o rafinărie. Țintele cu adevărat importante sunt instalațiile de procesare, în special unitățile de distilare primară. Acolo începe transformarea țițeiului în benzină, motorină și combustibil pentru aviație. O rafinărie este un sistem complex, cu multe componente care depind una de alta. Dacă o unitate principală este avariată, întreaga instalație poate fi obligată să reducă producția sau chiar să oprească procesarea pentru o perioadă lungă.
Rusia are aproximativ 35 de rafinării active pentru care există suficiente date publice. Capacitatea lor teoretică este de aproximativ 302 milioane de tone de petrol pe an. În 2024, acestea au procesat 266,5 milioane de tone de țiței și au produs aproximativ 41,1 milioane de tone de benzină și 81,6 milioane de tone de motorină.
Este o industrie uriașă. Tocmai această dimensiune face ca pierderea temporară a unor instalații-cheie să aibă efecte asupra întregului sistem. În primele luni ale anului, atacurile asupra rafinăriilor rusești păreau încă episoade separate. Au fost lovite instalații precum Afipsky, Volgograd, Ukhta și Ilsky.
În martie, situația s-a schimbat. Rafinăria Saratov a fost afectată, iar câteva zile mai târziu Kinef din Kirishi, una dintre cele mai mari rafinării din Rusia, a intrat în centrul atenției după un atac cu drone. În aprilie, loviturile au continuat asupra unor obiective majore. Rafinăria Norsi a companiei Lukoil, din regiunea Nijni Novgorod, a fost lovită. Au urmat instalații Rosneft din regiunea Samara, rafinăria Lukoil-Permnefteorgsintez și terminale petroliere din zona Mării Negre. În mai și iunie, lista a devenit și mai lungă. Au fost raportate atacuri asupra rafinăriei din Riazan, asupra rafinăriei Moscova din Kapotnia, asupra complexului Taneco al Tatneft, precum și asupra unor instalații din Bashkortostan și regiunea Krasnodar. Ultimul episod major a fost atacul asupra rafinăriei Omsk, una dintre cele mai mari din Rusia. Instalația se află la peste 2.000 de kilometri de teritoriul ucrainean.
Pentru Moscova, distanța a devenit o problemă. Nu mai este suficient ca infrastructura să fie departe de front, ea trebuie și protejată.
Piața a început să arate efectele atacurilor ucrainiene
În lipsa unor informații oficiale detaliate, datele de pe SPIMEX oferă o imagine indirectă a situației. La rafinăria Moscova, una dintre principalele surse de combustibil pentru regiunea capitalei, vânzările de la bazele de livrare au scăzut drastic după atacurile din iunie. Înainte de lovituri, volumele medii erau de aproximativ 4.400 de tone pe zi. După atacuri, acestea au coborât la aproximativ 400 de tone.
La complexul Taneco din Nizhnekamsk, vânzările au scăzut cu aproximativ 56%, iar prețurile combustibilului provenit din acele baze au crescut cu peste 50%. La Norsi, rafinăria Lukoil din Kstovo, volumele tranzacționate au scăzut cu aproximativ 63%. În regiunea Samara, unde se află mai multe rafinării Rosneft, vânzările de benzină și motorină au fost cu aproximativ 65% mai mici după atacurile din iunie.
Niciuna dintre aceste cifre nu oferă singură imaginea completă. Dar puse cap la cap arată o tendință clară: oferta de combustibil disponibilă pe piața internă a început să scadă exact în perioada în care atacurile asupra infrastructurii petroliere s-au intensificat.
Rusia importă benzină de la țări cărora le vinde petrol
Una dintre cele mai neobișnuite consecințe ale crizei este faptul că Rusia a început să importe benzină. Astfel, Moscova a primit cel puțin 60.000 de tone de benzină din India și pregătește importuri de aproximativ 400.000 de tone lunar.
Situația are o particularitate greu de ignorat. Rusia exportă țiței către India, unde acesta este procesat în rafinării asiatice. O parte din combustibilul rezultat ajunge apoi înapoi pe piața rusă. În paralel, Belarus și-a majorat livrările către Rusia. În primele 25 de zile ale lunii iunie, exporturile de benzină către Rusia au ajuns la 141.000 de tone, de 2,4 ori mai mult decât în întreaga lună mai.
Pentru Kremlin, aceasta este o soluție de urgență. Importurile sunt mai scumpe, iar statul trebuie să compenseze diferențele pentru a evita o creștere bruscă a prețurilor la pompă.
Marea Azov și noua luptă pentru rutele logistice
Campania ucraineană nu se limitează la rafinării. În paralel, Kievul a început să lovească rutele logistice care leagă Rusia de Crimeea ocupată. Marea Azov a devenit o zonă importantă în această strategie, deoarece prin ea trec rute de aprovizionare pentru peninsula anexată de Rusia în 2014. Robert Brovdi, comandantul unei unități ucrainene de drone cunoscut sub numele de „Magyar”, a afirmat că 14 nave rusești au fost lovite într-un singur episod, iar numărul total al navelor afectate în ultimele zile ar fi ajuns la 35. Afirmațiile nu au fost verificate independent.
Pentru Rusia, Crimeea rămâne un punct logistic esențial. Depozitele de combustibil, porturile și infrastructura de transport din peninsulă susțin operațiunile militare din sudul Ucrainei. Fiecare întrerupere obligă Moscova să găsească rute alternative, mai lente și mai costisitoare.
Criza combustibilului nu înseamnă că economia rusă este pe punctul de a se prăbuși, deoarece Rusia are în continuare venituri din exporturi energetice, rezerve financiare și capacitatea de a mobiliza resurse pentru război.
Dar atacurile asupra rafinăriilor au produs un efect pe care Kremlinul a încercat să îl evite: războiul a început să devină vizibil în viața de zi cu zi a populației. Pentru prima dată după mult timp, una dintre problemele discutate în orașele rusești nu este doar ceea ce se întâmplă pe front, ci ceva mult mai simplu și mai concret: dacă mai există suficient combustibil la pompă.