La prima vedere, Anatolian Boutique Food Fest este un festival gastronomic dedicat preparatelor tradiționale din Anatolia. Mirosul de kebab proaspăt pregătit, gozlemele întinse manual, baclavaua cu fistic și înghețata turcească atrag mii de bucureșteni pe esplanada Arenei Naționale, într-o atmosferă care amintește de un bazar oriental. Dincolo însă de savoarea preparatelor și de spectacolele culturale, evenimentul spune și povestea unei comunități care și-a găsit în România un nou început.
Organizat de Fundația Tuna, festivalul a depășit de mult statutul unui simplu eveniment culinar. Pentru organizatori, el reprezintă o modalitate de a susține proiecte umanitare și de a consolida legăturile dintre comunitatea turcă și societatea românească.
Un festival construit în jurul voluntariatului
Festivalul Anatolian Food Fest este organizat în România din 2012, iar ediția găzduită la Arena Națională a fost cea de-a 53-a desfășurată în țară.
„Festivalul Anatolian Food Fest se organizează din 2012. Ediția de la Arena Națională este a 53-a ediție, iar anul acesta suntem pentru a doua oară în București și vom mai reveni în septembrie la Titan”, explică Elena Popa, reprezentanta Fundației Tuna.
Potrivit acesteia, în fiecare an sunt organizate aproximativ șase ediții în mai multe orașe din România, iar interesul publicului este în continuă creștere.
Oferta culinară este construită exclusiv în jurul preparatelor tradiționale din Anatolia.
„Noi, la toate standurile de la festival, avem preparate specific anatoliene, mai multe tipuri de kebab preparate după rețetele tradiționale, dulciuri precum baclava, șerbet, limonadă și înghețată turcească. Tot ce este la evenimentul nostru este autentic, din Turcia”, spune organizatoarea.
Printre cele mai căutate preparate se numără gozleme, plăcintele tradiționale pregătite manual chiar în fața vizitatorilor.
Fundația Tuna și dimensiunea umanitară
În spatele festivalului se află Fundația Tuna, organizație care activează în România de aproape trei decenii și care își definește misiunea prin proiecte sociale și umanitare.
„Evenimentul nostru este organizat cu scop caritabil, iar în fiecare an reușim să sprijinim aproximativ 12.000 de familii”, afirmă Elena Popa.
Refugiații turci și dimensiunea politică a exilului
Unul dintre cele mai sensibile momente ale discuției cu reprezentantul Fundației Tuna apare atunci când conversația se mută din zona gastronomiei și a proiectelor sociale către beneficiarii programelor umanitare desfășurate de organizație.
Elena Popa explică faptul că, anual, fundația sprijină aproximativ 12.000 de familii. Dintre acestea, aproximativ 10.000 sunt din România, în timp ce alte circa 2.000 de familii sunt formate din refugiații turci aflați în Grecia.
Întrebată cine sunt acești beneficiari, reprezentanta fundației răspunde că este vorba despre cetățeni turci care au părăsit țara și s-au refugiat în statul elen.
La întrebarea privind motivele pentru care au ales Grecia, răspunsul este rezervat: „Au considerat că este mai bine așa.”
Solicitată ulterior să precizeze dacă este vorba despre motive politice, Elena Popa confirmă fără echivoc: „Da.”
Reprezentanta Fundației Tuna nu a oferit însă detalii suplimentare privind identitatea acestor persoane, împrejurările în care au părăsit Turcia sau apartenența lor la anumite grupuri ori organizații.
Refugiul turcilor după lovitura de stat eșuată din iulie 2016
În ultimul deceniu, în special după tentativa de lovitură de stat din iulie 2016, mii de cetățeni turci – funcționari, profesori, oameni de afaceri, magistrați, jurnaliști și membri ai societății civile – au părăsit Turcia și au solicitat protecție internațională în diferite state europene, invocând motive politice sau teama de persecuție. În același timp, autoritățile de la Ankara au susținut constant că măsurile adoptate au vizat exclusiv persoane suspectate de implicare în activități infracționale sau de legături cu organizații considerate teroriste de statul turc.
În acest context mai larg se înscriu și afirmațiile reprezentantei Fundației Tuna privind sprijinul acordat unor refugiați turci aflați în Grecia. Organizația nu a oferit informații suplimentare despre statutul juridic al beneficiarilor și nici despre criteriile după care sunt selectați pentru programele umanitare.
În același timp, Elena Popa a ținut să precizeze că Festivalul Anatolian Boutique și activitatea Fundației Tuna sunt organizate independent și că evenimentul nu beneficiază de implicarea vreunei instituții publice.
„Nu.” Răspunsul, deși foarte scurt, delimitează festivalul de orice sprijin instituțional acordat și întărește mesajul organizatorilor potrivit căruia proiectul este susținut prin voluntariat și prin resursele proprii ale fundației.
O comunitate integrată în România
Dincolo de standurile cu preparate tradiționale, festivalul vorbește și despre oamenii care l-au construit.
Hamdi Akyol este unul dintre voluntarii care pregătesc baclavaua. Originar din Ankara, trăiește în România de 26 de ani, este cetățean român și profesor de limba și literatura turcă la Institutul Lumina din București.
„Sunt stabilit în București. Sunt și cetățean român, în același timp”, spune acesta.
Participarea sa la festival nu are, susține el, o motivație comercială: „Eu sunt voluntar de câțiva ani. Vin și petrec timpul meu liber aici. Pentru lucru voluntar, umanitar.”
Întrebat unde ajung fondurile obținute în timpul festivalului, Hamdi Akyol oferă câteva exemple:
„Au mers pentru ajutorarea oamenilor afectați de inundații din România, pentru acțiuni desfășurate în Grecia și pentru campania «Un Paște mai bun», destinată familiilor care au nevoie de alimente.”
Profesorul insistă că scopul principal al evenimentului nu este profitul: „Nu suntem chiar comercianți. Ce se câștigă de aici se duce la donații.”
În fața vitrinei cu deserturi, acesta explică și secretul baclavalei tradiționale: „Fisticul trebuie să fie din Gaziantep ca să fie gustos cum trebuie.”
Festivalul văzut din spatele standurilor
Același spirit al voluntariatului este descris și de unul dintre participanții implicați la standul Tantuni Kebap, prezent la festival de mai mulți ani.
„Scopul este de a strânge fonduri pentru a ajuta oamenii defavorizați atât din țară, cât și din străinătate. Toți oamenii care sunt aici sunt voluntari și vin practic din bunătatea lor, ca să putem să facem o faptă bună”, ne transmite cel care se ocupă de această activitate.
Acesta spune că interesul românilor pentru gastronomia turcească este în continuă creștere și că mulți dintre vizitatori revin an de an.
Spre finalul discuției, însă, apare și un moment neașteptat. Rugat să își spună numele, voluntarul refuză: „Nu pot să-ți spun numele. Îmi pare rău, e o problemă?”
Interlocutorul nu oferă explicații suplimentare, iar dialogul se încheie în acel moment.
Mai mult decât un festival gastronomic
Anatolian Boutique Food Fest vorbește, în egală măsură, despre gastronomie, voluntariat și integrare. Pentru public, este un eveniment dedicat culturii culinare turcești. Pentru organizatori, el reprezintă o modalitate de a finanța proiecte sociale și de a consolida o comunitate construită în România în ultimele decenii.
Dincolo de kebab, gozleme și baclava, festivalul surprinde povestea unor oameni care și-au construit aici o nouă viață și care încearcă să păstreze legătura cu tradițiile lor prin cultură, educație și implicare civică. Într-o perioadă în care migrația este adesea privită exclusiv prin prisma statisticilor sau a disputelor politice, Anatolian Boutique Food Fest arată și o altă față a fenomenului: aceea a unei comunități care își caută locul, contribuie la societatea în care trăiește și transformă un festival culinar într-un spațiu de întâlnire între două culturi.