Un interviu realizat de Mina Cristiana pentru Indigo Hub
Dinesh Dhamija a ajuns pentru prima dată în România în 2006, la invitația cumnatului său, care era atunci ambasadorul Indiei la București. Tocmai își vânduse compania de turism online și, spune astăzi, nu avea un plan foarte clar pentru România. A venit să viziteze țara, a început să cumpere proprietăți și păduri, iar ceea ce trebuia să fie inițial doar o incursiune într-o piață nouă s-a transformat, în aproape două decenii, într-un portofoliu de investiții de aproximativ 70 de milioane de euro din fonduri proprii.
Între timp, interesele sale s-au schimbat odată cu România. A trecut de la imobiliare la turism și apoi la energie regenerabilă, iar acum se uită către domenii care țin de infrastructura viitorului: un centru de date de 50 MW, un proiect de reciclare a bateriilor litiu-ion și un restaurant indian pe care vrea să îl deschidă la București. Astăzi, spune el, deține aproximativ 700–800 de hectare în Giurgiu și Prahova, un resort în Delta Dunării și mai multe proprietăți în diferite zone ale țării. La Sucevița are un teren de 12 hectare, într-o zonă pe care o consideră potrivită pentru dezvoltarea unui nou proiect turistic.
Pentru Dhamija, România nu este însă interesantă doar prin ceea ce poate produce sau prin piața locală. Argumentul cel mai puternic este poziția țării în Uniunea Europeană. În viziunea sa, o companie care vine în România nu ar trebui să se gândească la cei aproximativ 20 de milioane de consumatori de aici ca la limita propriului business, ci la posibilitatea de a folosi România ca punct de plecare către restul pieței europene. Este, de altfel, aceeași logică prin care și-a construit și primul mare succes antreprenorial: să privească dincolo de o singură piață și să folosească tehnologia pentru a ajunge la cât mai mulți clienți.
O investiție începută aproape din întâmplare
„Am început să investesc în România chiar înainte ca țara să adere la Uniunea Europeană, în 2006, apoi în 2007, 2008, 2009”, își amintește Dhamija. Nu aderarea României l-a adus însă aici. Cumnatul său era ambasadorul Indiei și l-a invitat să viziteze țara într-un moment în care antreprenorul tocmai își vânduse compania : „M-a invitat, iar eu tocmai îmi vândusem compania. Iar restul este istorie”.
La început, Dhamija s-a uitat în special la proprietăți și păduri. În anii care au urmat, investițiile s-au diversificat, iar România a devenit treptat una dintre piețele în care și-a construit o parte importantă din portofoliu.
În aproape 20 de ani, a văzut și schimbările prin care a trecut mediul de afaceri românesc. România de astăzi este, din perspectiva sa, o economie mult mai matură decât cea în care a început să investească, iar instituțiile sunt mai puternice. În același timp, experiența proiectelor dezvoltate aici l-a făcut să devină tot mai critic în privința vitezei cu care administrația poate răspunde unor investiții noi, în special atunci când este vorba despre domenii în care tehnologia se schimbă rapid.
De la biletele de călătorie la un business în 11 țări
Povestea lui Dhamija începuse cu mult înainte de România, la sfârșitul anilor ’70. A intrat în industria turismului și a văzut în internet o oportunitate de a face ceva ce, la vremea respectivă, era încă foarte puțin explorat: să ia un model de business dezvoltat în Statele Unite și să îl ducă pe mai multe piețe europene. Compania sa de turism online a ajuns în 11 țări și a fost ulterior listată pe Nasdaq și la Bursa din Londra.
Când vorbește despre succesul său, Dhamija nu descrie însă o poveste construită în jurul unei singure idei spectaculoase. Din contră, insistă asupra creșterii treptate și asupra faptului că un business mare se construiește în timp. „Toată lumea crede că te îmbogățești peste noapte. Nu, lucrurile nu se întâmplă așa. Crești constant în fiecare an, iar într-o zi devii mare”, spune antreprenorul.
Una dintre deciziile care i-au schimbat parcursul a fost aceea de a privi Europa ca pe o singură piață. În loc să rămână concentrat pe Marea Britanie, unde avea acces la aproximativ 60 de milioane de consumatori, a încercat să își ducă businessul în mai multe țări și să folosească internetul pentru a le lega într-o singură strategie comercială. A ajuns astfel la o piață de câteva ori mai mare decât cea britanică și a beneficiat, spune el, de avantajul de a fi intrat foarte devreme pe internet, într-o perioadă în care concurența era încă redusă.
Experiența respectivă explică și felul în care privește astăzi România. Pentru Dhamija, valoarea unei investiții nu se oprește la piața în care este făcută. Contează cât de ușor poate fi folosită acea bază pentru a ajunge mai departe.
Energia verde a venit după politică
Trecerea către energie regenerabilă a venit mai târziu, după experiența sa politică. Dhamija a fost ales eurodeputat din partea Partidului Liberal Democrats în 2019, într-o perioadă dominată de Brexit, și a susținut menținerea Marii Britanii în Uniunea Europeană. În timpul mandatului s-a apropiat mai mult de problemele legate de energie verde și de relațiile comerciale cu India. Când s-a întors cu această experiență la terenurile pe care le avea deja în România, a început să vadă și o altă posibilitate pentru ele: producția de energie.
O parte importantă din terenurile sale se află în Giurgiu și Prahova, unde spune că deține între 700 și 800 de hectare. Consideră că sudul României are condiții bune pentru energia solară și pentru dezvoltarea unor capacități de stocare în baterii, iar creșterea producției de energie poate avea un efect direct asupra economiei. În același timp, experiența cu propriile proiecte l-a făcut să privească mai atent una dintre problemele despre care vorbește frecvent investitorii din România: timpul necesar pentru ca o investiție să treacă de la idee la construcție.
În cazul unuia dintre proiectele sale solare, spune că au trecut patru ani și jumătate până când investiția a ajuns în punctul în care putea începe construcția. Pentru un antreprenor obișnuit să lucreze într-un sector în care oportunitățile se schimbă rapid, este un interval pe care îl consideră prea lung. „Timpul înseamnă bani”, spune Dhamija.
De aici vine și una dintre propunerile sale pentru administrația românească: un sistem de tip single window, prin care investitorii să poată lucra mai simplu cu instituțiile atunci când dezvoltă proiecte noi. Nu este vorba, în perspectiva lui, despre eliminarea regulilor, ci despre reducerea timpului pierdut între diferitele etape ale unui proiect și despre o administrație care să poată înțelege mai repede industriile în care încearcă să atragă investiții.
Problema devine cu atât mai importantă pe măsură ce România încearcă să intre în domenii în care tehnologia se schimbă foarte repede. Centrele de date, inteligența artificială, energia și reciclarea bateriilor sunt industrii în care un proiect poate deveni mai greu de realizat dacă aprobările și deciziile se întind pe ani. Dhamija consideră că România are resursele pentru a concura în aceste domenii, dar trebuie să poată lua deciziile într-un ritm apropiat de cel al pieței.
Un centru de date de 50 MW și un proiect de reciclare a bateriilor
Noile proiecte pregătite de Dhamija arată cât de mult s-a schimbat direcția investițiilor sale în România. Dacă primele sale afaceri au fost legate în special de terenuri, proprietăți și turism, acum interesul se mută către infrastructură digitală și industrii care vor deveni tot mai importante pe măsură ce economia se electrifică.
Unul dintre proiecte este un centru de date de 50 MW. Dhamija consideră că România poate beneficia de presiunea tot mai mare asupra infrastructurii digitale din Europa de Vest și din Statele Unite, unde terenurile și capacitățile energetice disponibile pentru centre de date devin tot mai greu de găsit. În cazul României, avantajul ar putea veni tocmai din combinația dintre disponibilitatea terenurilor, accesul la energie și poziționarea în interiorul pieței europene.
În paralel, dezvoltă un proiect de reciclare a bateriilor litiu-ion împreună cu Lohan, o companie indiană pe care o descrie drept un unicorn. Interesul pentru acest domeniu este legat nu doar de reciclarea bateriilor, ci și de posibilitatea de a recupera materiile prime care pot fi reintroduse în industrie. Dhamija vorbește despre dependența actuală a industriei de lanțuri de aprovizionare dominate de China și consideră că Europa are nevoie de propriile capacități pentru a reduce această vulnerabilitate.
Și aici apare însă aceeași problemă pe care o vede în sectorul energetic: autoritățile trebuie să poată înțelege tehnologiile noi suficient de repede pentru a le putea reglementa. Dhamija spune că funcționarii publici au nevoie de pregătire pentru domenii precum reciclarea bateriilor și centrele de date, tocmai pentru ca procesul de autorizare să nu rămână în urma dezvoltării tehnologice.
Pentru investitor, România are multe dintre elementele necesare pentru a atrage astfel de proiecte. Există teren, există resurse și există acces la piața europeană. Diferența poate fi făcută însă de viteza cu care aceste avantaje sunt transformate în proiecte concrete. Dhamija dă Polonia drept exemplu de țară care a avansat mai repede în anumite domenii și consideră că România poate recupera dacă reușește să reducă timpul dintre intenția de investiție și momentul în care aceasta poate fi pusă efectiv în practică.
România, punct de plecare pentru companiile indiene
Când vorbește despre România, Dhamija revine constant la ideea pieței europene. În opinia sa, o companie indiană care vine aici nu ar trebui să privească România ca pe destinația finală a investiției, ci ca pe o bază de unde poate crește în restul Uniunii Europene.„Eu așa aș gândi dacă aș deschide o afacere aici. Aș face-o având în vedere extinderea în restul Europei”, spune el.
Este aceeași logică pe care a aplicat-o atunci când și-a construit compania de turism. În loc să rămână concentrat pe o singură piață, a încercat să folosească tehnologia pentru a ajunge în mai multe țări europene și pentru a construi un business la o scară mult mai mare decât i-ar fi permis piața britanică luată separat.
În viziunea sa, această diferență de scară este una dintre marile probleme cu care s-au confruntat economiile europene în comparație cu Statele Unite. Companiile americane au avut de la început acces la o piață internă uriașă, în timp ce companiile europene au fost nevoite să treacă prin mai multe piețe naționale, cu limbi, reguli și particularități diferite. Piața unică poate schimba această ecuație, iar România poate fi una dintre bazele de unde companiile indiene să intre mai ușor în Europa.
Această perspectivă se regăsește și în cartea sa, The Indian Century, în care Dhamija vorbește despre ascensiunea Indiei și despre rolul pe care aceasta îl va avea în economia mondială. În același timp, consideră că Europa trebuie să colaboreze mai strâns pentru a putea rămâne un pol economic important și pentru a avea suficientă forță într-o lume dominată de Statele Unite, China și, tot mai mult, India.
Filantropie, Delta Dunării și un restaurant indian la București
Investițiile reprezintă doar o parte din activitatea lui Dhamija. În India, prin organizațiile Shiksha și Chikitsa, spune că este implicat de aproape două decenii în proiecte de educație și sănătate. Shiksha sprijină educația a aproximativ 1.200 de copii ai străzii, în timp ce Chikitsa oferă medicamente gratuite pentru aproximativ 120.000 de oameni anual, prin intermediul a 15 clinici. „O țară poate prospera doar dacă toți oamenii sunt educați și sănătoși”, spune el. Pentru Dhamija, filantropia este parte din responsabilitatea pe care o are un antreprenor după ce ajunge să dispună de resursele necesare pentru a le întoarce comunității.
În România, următorul proiect nu are însă legătură nici cu energia, nici cu tehnologia. Dhamija pregătește deschiderea unui restaurant indian la București, cel mai probabil în toamnă. Spune că vrea să le arate clienților români ce înseamnă, din perspectiva lui, mâncarea indiană autentică și de calitate.
După aproape două decenii petrecute între proiecte, terenuri și investiții, vorbește și despre locurile din România de care s-a apropiat: Delta Dunării, unde are resortul, și Sucevița, unde păstrează planul pentru un nou proiect turistic.
Privită din exterior, povestea investițiilor lui Dhamija în România poate părea o succesiune de proiecte foarte diferite: proprietăți, păduri, turism, energie, centre de date, reciclare și, în curând, gastronomie. În spatele lor există însă o logică pe care antreprenorul o repetă de mai multe ori în timpul discuției: România are sens dacă este privită ca parte dintr-o piață mai mare și dacă oportunitățile pot fi transformate în investiții suficient de repede. A investit aproximativ 70 de milioane de euro din fonduri proprii încă din primii ani în care a venit în România și spune că a continuat să investească de atunci. Acum, miza este mai mare decât dezvoltarea unor proprietăți. Este vorba despre energie, infrastructură digitală și reciclare, domenii în care România încearcă să atragă capital și să își construiască propriile capacități.
Iar când este întrebat ce ar trebui să se schimbe pentru ca România să poată atrage mai multe investiții de acest tip, Dhamija revine la aceeași idee care a apărut și în discuția despre proiectul său solar:
„Timpul înseamnă bani.”