Capcana perfectă: cum un proiect fără efect juridic a devenit cea mai puternică armă de propagandă a Kremlinului împotriva României
În ultimele zile, adoptarea tacită de către Camera Deputaților a proiectului de lege privind unirea României cu Republica Moldova a generat reacții puternice atât la București, cât și la Moscova. Pentru unii, inițiativa a fost prezentată drept un gest patriotic. Pentru alții, reprezintă o diversiune politică fără consecințe juridice reale.
Însă adevărata întrebare este alta. Dacă proiectul nu poate produce efectul pe care îl promite, de ce a devenit atât de important? Răspunsul pare să nu țină de dreptul constituțional, ci de războiul informațional.
Adoptarea tacită nu înseamnă adoptarea legii
Primul lucru care trebuie clarificat este că proiectul nu a fost votat de Camera Deputaților. El a fost adoptat tacit, un mecanism constituțional care intervine atunci când prima Cameră sesizată nu dezbate și nu votează un proiect în termenul prevăzut de lege. În astfel de situații, inițiativa este transmisă automat Senatului, care este forul decizional. Adoptarea tacită nu reprezintă o aprobare a conținutului proiectului și nu înseamnă că acesta va deveni lege.
Cu toate acestea, simpla existență a proiectului a fost suficientă pentru a genera un val de reacții politice și mediatice.
Unirea nu poate fi decisă printr-o lege adoptată doar la București
Din punct de vedere juridic, specialiștii sunt aproape unanimi. Fostul președinte al Curții Constituționale, Augustin Zegrean, a explicat că reunificarea a două state suverane nu poate fi realizată prin adoptarea unei simple legi în Parlamentul României. Un asemenea proces presupune acordul ambelor state, proceduri constituționale, voință politică exprimată de ambele părți și respectarea dreptului internațional. Legea poate veni cel mult la finalul unui asemenea proces, pentru a consfinți o decizie deja luată, nu pentru a o produce.
Această interpretare este împărtășită și de numeroși susținători ai idealului unionist. Deputatul Daniel Gheorghe, președinte al Comisiei Comune pentru Integrarea Europeană dintre Parlamentul României și Parlamentul Republicii Moldova până în 2025, a afirmat că unirea nu se face printr-o propunere legislativă și că un astfel de proiect nu are legătură cu mecanismele reale prin care două state ar putea decide reunificarea. În opinia sa, inițiativa riscă să compromită tocmai cauza pe care pretinde că o promovează.
Propaganda rusă a găsit exact argumentul pe care îl căuta
În numai câteva ore după adoptarea tacită, Moscova a început să folosească proiectul pentru a susține că România urmărește, de fapt, anexarea Republicii Moldova. Purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe, Maria Zaharova, a declarat că nu este vorba despre o unificare, ci despre o „preluare”, încercând să transforme proiectul într-o dovadă a presupuselor intenții expansioniste ale Bucureștiului. Narativul a fost preluat rapid de politicieni și publicații apropiate Kremlinului, precum și de lideri politici proruși din Republica Moldova.
De fapt, această temă nu este nouă. De ani de zile, propaganda rusă încearcă să prezinte România drept un stat care urmărește anexarea Republicii Moldova. Diferența este că acum poate folosi un document real, chiar dacă acesta nu produce efectele juridice pe care le sugerează.
O armă propagandistică mai eficientă decât una juridică
Aici apare paradoxul. Din punct de vedere juridic, proiectul are șanse minime să producă efectele anunțate. Guvernul și comisiile de specialitate au emis avize negative, iar foști judecători constituționali apreciază că inițiativa nu poate conduce la unirea celor două state în forma propusă.
Din punct de vedere propagandistic însă, proiectul este extrem de util. Propaganda nu funcționează prin explicații juridice complicate. Funcționează prin titluri simple. „Parlamentul României decide unirea cu Republica Moldova” este o formulare suficientă pentru a alimenta teama unei părți a societății moldovenești și pentru a confirma narațiunea Kremlinului potrivit căreia România urmărește dispariția statului moldovean.
Nu contează că proiectul nu produce efectele respective. În războiul informațional, percepția valorează adesea mai mult decât realitatea juridică.
Un fapt real care construiește o narațiune falsă
Toate acestea nu înseamnă că ideea unirii este lipsită de legitimitate. Ea continuă să fie susținută de o parte importantă a cetățenilor din România și Republica Moldova și reprezintă un subiect politic legitim într-o societate democratică. Însă tocmai din acest motiv, o asemenea temă are nevoie de seriozitate și responsabilitate.
O decizie privind reunificarea a două state nu poate fi redusă la o inițiativă legislativă simbolică și nici transformată într-un instrument de marketing politic.
Poate că adevărata întrebare nu este dacă acest proiect este patriotic sau nu, ci dacă el apropie cu adevărat România și Republica Moldova sau, dimpotrivă, oferă adversarilor unirii cel mai eficient argument propagandistic din ultimii ani.
Pentru că uneori cea mai eficientă operațiune de dezinformare nu este aceea care inventează o poveste. Ci aceea care folosește un fapt real pentru a construi o narațiune falsă.