În politica românească, puține teme au fost invocate atât de des și valorificate atât de puțin precum fondurile europene. De aproape două decenii, fiecare guvern a promis că va transforma banii veniți de la Bruxelles în autostrăzi, spitale, școli și reforme. Astăzi însă, miza este mult mai mare decât o simplă promisiune electorală. România se află în fața ultimelor luni decisive pentru implementarea Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR), iar fiecare întârziere poate însemna pierderea definitivă a unor miliarde de euro.
Declarația premierului interimar Ilie Bolojan nu lasă loc de interpretări. Guvernul tratează absorbția fondurilor europene drept prioritatea absolută a verii, într-un moment în care România trebuie să demonstreze că poate trece de la promisiuni la reforme concrete.
„În lunile iulie și august, cel mai important proiect pentru România este absorbția fondurilor europene din PNRR. Mai avem de atras peste 4,5 miliarde de euro sub formă de granturi. Din aceste fonduri sunt finanțate lucrările la Autostrada Moldovei, electrificarea liniilor de cale ferată, spitalele aflate în construcție, școlile și creșele, anveloparea blocurilor, precum și o bună parte dintre investițiile din orașele și comunele din întreaga țară”, a spus Ilie Bolojan.
Mesajul premierului nu este doar unul administrativ. El reprezintă o recunoaștere a faptului că România se află într-o adevărată cursă contra cronometru. După ani în care numeroase reforme au fost amânate sau implementate parțial, autoritățile trebuie acum să recupereze întârzierile într-un interval de timp tot mai scurt.
Nu mai este vorba doar despre bani
PNRR nu este un program european obișnuit. Spre deosebire de fondurile structurale clasice, unde accentul cade în principal pe implementarea proiectelor, Planul de Redresare și Reziliență condiționează fiecare tranșă de bani de realizarea unor reforme asumate de fiecare stat membru.
Bolojan explică foarte clar această logică: „PNRR este cel mai mare program de investiții al Uniunii Europene. Statele membre primesc fondurile în funcție de îndeplinirea reformelor și de atingerea obiectivelor pe care și le-au asumat. Banii sunt acordați în tranșe: dacă nu îți îndeplinești obiectivele, nu primești fondurile aferente, iar dacă le îndeplinești parțial, primești doar o parte din bani”.
Cu alte cuvinte, Bruxelles-ul nu mai finanțează promisiuni, ci rezultate. Pentru România, aceasta este poate cea mai dificilă schimbare de paradigmă de la aderarea la Uniunea Europeană. Accesul la miliardele de euro puse la dispoziție de Uniune este condiționat de îndeplinirea unor jaloane clare, monitorizate permanent de Comisia Europeană. În acest context, succesul nu mai depinde doar de capacitatea administrației de a cheltui fondurile, ci și de voința politică de a adopta reforme adesea dificile și controversate, de la administrația publică și sistemul de salarizare până la guvernanța companiilor de stat și modernizarea fiscală.
Moștenirea anului 2021
Premierul amintește că actualele obligații nu au apărut peste noapte: „Țintele și reformele României au fost stabilite în anul 2021. Unele au fost realiste și le-am îndeplinit, iar pentru altele mai avem câțiva pași de făcut. Altele s-au dovedit a fi prea optimiste. Le-am renegociat acolo unde a fost posibil. Din păcate, unele obiective au rămas neîndeplinite”.
Această frază spune, poate, mai mult decât orice analiză politică.
România intră în etapa finală a PNRR cu un amestec de proiecte finalizate, reforme întârziate și obiective renegociate. În ultimii ani, Comisia Europeană a acceptat modificarea unor jaloane și prelungirea unor termene, însă mesajul transmis Bucureștiului a rămas constant: flexibilitatea nu poate înlocui reformele.
Parlamentul devine cheia miliardelor europene
Situația politică actuală complică și mai mult lucrurile, și asta deoarece guvernul interimar nu mai poate adopta reformele prin ordonanțe de urgență și nici nu își poate angaja răspunderea.
Din acest motiv, Parlamentul devine instituția care poate debloca sau întârzia accesul României la fondurile europene: „Mai avem de îndeplinit câteva reforme care presupun, în fapt, adoptarea unor legi. Întrucât Guvernul nu mai poate recurge la procedura angajării răspunderii și nici la ordonanțe de urgență pentru adoptarea acestora, este necesară convocarea Parlamentului în sesiuni extraordinare, în perioada următoare, pentru dezbaterea și adoptarea acestor acte normative”, a declarat Ilie Bolojan.
Practic, fiecare vot din Parlament poate însemna sute de milioane de euro câștigate sau pierdute de România.
Miza legislativă a PNRR: șase reforme pentru șase miliarde de euro
Calendarul de implementare a PNRR impune adoptarea de urgență a șase pachete legislative majore. Potrivit strategiei administrative anunțate de executiv, deblocarea fondurilor europene depinde direct de votul Parlamentului pe următoarele proiecte majore:
-
Pachetul administrativ și fiscal (miză de câte 770 de milioane de euro pentru fiecare proiect): include reforma salarizării unitare în sistemul bugetar, actualizarea legii incompatibilităților, reforma funcției publice și cadrul legal privind stimulentele acordate personalului Ministerului Finanțelor pentru creșterea colectării veniturilor.
-
Pachetul de dezvoltare și energie (miză de câte 972 de milioane de euro pentru fiecare proiect): vizează adoptarea noului Cod al Urbanismului și reglementarea strategiei de decarbonizare a sistemelor de încălzire și răcire.
Miza totală, de aproape șase miliarde de euro, condiționează direct finanțarea marilor proiecte de infrastructură aflate în derulare. Eșecul adoptării acestor legi va atrage suspendarea tranșelor destinate Autostrăzii Moldovei (A7), proiectelor de modernizare și electrificare feroviară, precum și construcției noilor spitale regionale și unități de învățământ. Fără finalizarea acestor reforme structurale asumate în fața Comisiei Europene, România riscă pierderea definitivă a fondurilor alocate prin mecanismul de reziliență.
Bruxelles-ul nu mai acceptă promisiuni
În ultimii doi ani, Comisia Europeană a transmis în repetate rânduri că toate statele membre trebuie să accelereze implementarea PNRR, întrucât toate investițiile trebuie finalizate până în 2027, iar plățile sunt strict condiționate de îndeplinirea jaloanelor asumate.
România nu este singura țară aflată sub presiune, însă este una dintre cele care au înregistrat întârzieri semnificative în implementarea reformelor structurale, de la guvernanța companiilor de stat și reforma administrației publice până la salarizarea unitară și modernizarea sistemului fiscal. Miza depășește însă cu mult absorbția unor fonduri europene. Într-un moment în care România se confruntă cu un deficit bugetar ridicat și cu presiunea menținerii ratingului investițional, succesul PNRR devine și o problemă de credibilitate economică. Fondurile europene pot reduce presiunea asupra bugetului public, pot susține investițiile și pot transmite un semnal de stabilitate către investitori. În schimb, întârzierile majore sau pierderea unor finanțări ar putea amplifica percepția de risc asupra economiei românești și ar putea crește costurile de finanțare pentru stat și pentru mediul privat.
O probă de maturitate pentru statul român
La finalul mesajului său din 7 iulie, premierul fixează un calendar extrem de ambițios: „Până la sfârșitul acestei săptămâni vom încheia toate consultările cu Comisia Europeană și vom transmite grupurilor parlamentare, liderilor de partide și conducerilor celor două Camere propunerile de lege, astfel încât, în a doua jumătate a lunii iulie, acestea să poată fi discutate și adoptate”.
Dincolo de disputele politice și de schimbările de guvern, adevărata întrebare este dacă statul român mai are capacitatea administrativă și consensul politic necesare pentru a transforma această ultimă etapă a PNRR într-un succes.
Pentru că, de această dată, nu mai este vorba doar despre absorbția unor fonduri europene. Este vorba despre credibilitatea României în fața partenerilor europeni, despre capacitatea instituțiilor de a livra reforme și despre șansa unei generații de a recupera decalajele istorice față de Occident.
Dacă această oportunitate va fi valorificată, PNRR poate rămâne în istorie drept programul care a modernizat România. Dacă va fi ratată, va deveni încă un capitol al promisiunilor neîndeplinite și al miliardelor pierdute din cauza propriilor blocaje. Iar această responsabilitate nu va mai putea fi pusă doar pe seama Bruxelles-ului, ci va aparține în întregime clasei politice și instituțiilor statului român.