La 4 Iulie, relația dintre România și Statele Unite numără o sută patruzeci și șase de ani de la primul reprezentant diplomatic. În spatele cifrelor, peste șapte miliarde de dolari în schimburi anuale și cea mai mare bază a NATO din Europa, stă o lecție despre felul în care se pregătește o decizie cu mult înaintea clipei în care pare că se ia.
La 4 Iulie, Statele Unite își sărbătoresc independența, iar la București recepția de la Ambasada Americană adună an de an oameni care lucrează, fiecare în felul lui, la aceeași relație bilaterală. Privită din afară, seara pare un protocol. Privită cu atenție, ea spune ceva despre felul în care două state ajung să aibă încredere unul în celălalt și despre momentul, mult anterior oricărei semnături, în care o decizie comună devine cu adevărat posibilă.
O relație mai veche decât pare
Primele contacte dintre cele două spații datează din anii 1830, când interesul american pentru rutele comerciale de pe Dunăre și din Marea Neagră a adus, în 1844, un consulat al Statelor Unite la Galați. Relația diplomatică propriu-zisă s-a deschis în 1880, prin numirea lui Eugene Schuyler ca prim reprezentant american la București, un diplomat și istoric de talie, trimis într-o țară aflată la începutul existenței sale moderne.
De atunci au trecut o sută patruzeci și șase de ani, iar legătura a rezistat unor regimuri și unor reașezări ale lumii care păreau, la vremea lor, definitive. Câteva momente-cheie marchează această evoluție:
-
1844 — deschiderea consulatului american la Galați
-
1880 — stabilirea relației diplomatice oficiale prin numirea lui Eugene Schuyler
-
1992 — semnarea Tratatului bilateral privind investițiile, intrat în vigoare în 1994
-
1997 — lansarea Parteneriatului Strategic româno-american
-
2004 — aderarea României la NATO
-
2007 — aderarea României la Uniunea Europeană
Continuitatea aceasta merită observată, fiindcă ea explică ceva esențial. Încrederea dintre state se acumulează lent și se cheltuiește repede. Cine o construiește lucrează la un orizont mult mai lung decât mandatul în care se află.
Cifrele unei alianțe
Astăzi relația are o greutate care se poate măsura. Schimburile comerciale de bunuri și servicii dintre România și Statele Unite depășesc șapte miliarde de dolari pe an. Capitalul american se află printre primii patru investitori străini din România, cu o investiție directă de ordinul a două miliarde de dolari într-un singur an recent, parte dintr-un stoc total de investiții străine care a urcat spre o sută douăzeci și cinci de miliarde de euro.
Pe componenta de securitate, cifrele sunt încă mai elocvente:
-
La Mihail Kogălniceanu, lângă Constanța, se construiește cu o investiție de circa două miliarde și jumătate de euro cea mai mare bază a NATO din Europa, întinsă pe aproape trei mii de hectare și proiectată să găzduiască până la zece mii de militari și civili până în 2030.
-
La Deveselu funcționează din 2016 scutul antirachetă Aegis Ashore, operat integral de personal american.
-
Forțele americane folosesc baza de la Marea Neagră încă din 1999, iar primii piloți americani s-au antrenat pe sol românesc în 2006.
Există și o cifră care explică restul. România rămâne una dintre cele mai constant pro-americane societăți din Europa. Sondajele din anii recenți au arătat un sprijin de peste șaptezeci la sută pentru menținerea Statelor Unite drept principal partener strategic al țării, o dispoziție publică pe care puține state din regiune o au. Aceasta este temelia pe care stau toate cifrele de mai sus.
Tiparul ascuns din spatele fiecărei decizii mari
Cine citește atent cronologia observă un tipar. Momentul vizibil — aderarea sau semnătura oficială — vine de fiecare dată după o perioadă îndelungată de pregătire în care s-au format așteptările și s-a câștigat predictibilitatea.
Decizia de a primi România ca aliat se așezase, în mintea celor care o luau, înainte de ceremonia care a consfințit-o. Tratatul de investiții a precedat valul de capital. Parteneriatul strategic a precedat aderarea la NATO cu șapte ani. Fiecare rezultat vizibil are în spate aceeași mecanică tăcută.
O decizie favorabilă se pregătește mult înainte de a fi anunțată, prin felul în care o parte ajunge să fie percepută de cealaltă.
Ce înseamnă aceasta pentru cei care iau decizii
Aici se află lecția care depășește cu mult cadrul diplomatic. Orice decizie importantă, fie ea a unui guvern sau a unui consiliu de administrație, se formează în liniște, înainte de momentul în care opțiunile sunt așezate una lângă alta pentru comparație.
Când ajungem să comparăm ofertele, cea mai mare parte a deciziei s-a luat deja. Câștigă cel care a fost prezent în mintea decidentului mai devreme, cu o poveste limpede despre cine este și de ce contează. Comparația doar ratifică o preferință formată anterior.
Aceasta este observația din care lucrăm la KOL Press. Decizia începe înainte de comparație. Munca de a influența o decizie corect și onest înseamnă a identifica mesajul care o mișcă și a-l așeza la timp, în fața persoanei potrivite, cu mult înaintea clipei în care alegerea pare să se facă.
Relația româno-americană este, în felul ei, cea mai elegantă demonstrație a acestui principiu. Ea ține de aproape un secol și jumătate fiindcă a fost construită mai întâi ca o convingere și abia apoi confirmată ca o semnătură.
O întrebare practică pentru 4 Iulie
La 4 Iulie sărbătorim o independență câștigată acum aproape două secole și jumătate și o prietenie care s-a dovedit, la rândul ei, de durată. Pentru cei care au de luat ori de pregătit decizii care contează, seara aceasta poartă și o întrebare practică:
Ce convingere se formează acum, în liniște, despre dumneavoastră, înainte de ziua în care cineva va trebui să aleagă?
KOL Press lucrează cu cei pentru care răspunsul la întrebarea aceasta merită gândit din vreme. O conversație se poate deschide oricând.
Decizia începe înainte de comparație.