Există puține contraste mai evidente în sportul românesc decât diferența dintre imaginea construită în jurul SuperLigii și nivelul pe care cluburile românești îl arată atunci când ies în competițiile europene. Săptămâni întregi de emisiuni, ediții speciale dedicate transferurilor, conflictelor dintre patroni, arbitrajelor sau declarațiilor spectaculoase creează impresia unui campionat aflat într o continuă efervescență. În fiecare vară însă, confruntările europene oferă aceeași măsură a valorii. Eliminările suferite de FCSB, Universitatea Cluj și Universitatea Craiova confirmă încă o dată că fotbalul românesc produce un interes mediatic uriaș în plan intern, în timp ce rezultatele internaționale rămân mult sub așteptările create.
Vara în care Europa stabilește adevărata ierarhie
Eliminarea FCSB în fața formației letone FK Auda reprezintă mai mult decât un simplu accident sportiv. O echipă din Letonia a înscris șapte goluri într o dublă manșă împotriva uneia dintre cele mai titrate formații din România, iar această diferență vorbește despre probleme care depășesc evoluția unui portar sau inspirația unui antrenor.
Universitatea Cluj și-a încheiat la rândul ei parcursul european după confruntarea cu Brann Bergen, iar Universitatea Craiova a ratat calificarea în duelul cu Levski Sofia. În numai câteva zile, trei dintre cluburile importante ale României au ilustrat aceeași realitate, aceea că imaginea creată de competiția internă rămâne mult peste nivelul pe care aceste echipe îl pot demonstra în Europa.
CFR Cluj a reprezentat excepția acestei săptămâni prin calificarea obținută în fața armenilor de la Alashkert. Rezultatul confirmă faptul că stabilitatea și organizarea pot produce performanță, însă o singură calificare nu schimbă imaginea de ansamblu a unui fotbal care pierde constant teren în competițiile continentale.
SuperLiga atrage atenția publicului, Europa stabilește valoarea
În România, aproape fiecare etapă a campionatului este transformată într un eveniment. Ore întregi de programe televizate sunt dedicate arbitrajelor, transferurilor, conflictelor dintre conducători și declarațiilor care întrețin interesul publicului.
Această expunere permanentă creează impresia unui campionat puternic și foarte competitiv.
Competițiile europene folosesc însă un criteriu mult mai simplu și mult mai obiectiv. Organizarea cluburilor, calitatea academiilor, ritmul de joc, pregătirea fizică și capacitatea de a forma jucători competitivi decid rezultatele. Vară de vară, fotbalul românesc ajunge în fața aceleiași evaluări și primește același verdict.
O problemă care revine de la un sezon la altul
România a cucerit Cupa Campionilor Europeni în 1986 și a disputat încă o finală în 1989.
Anii nouăzeci și începutul deceniului următor au adus calificări constante pentru Steaua, Dinamo, Rapid sau CFR Cluj în fazele importante ale competițiilor continentale.
În prezent, multe cluburi își concentrează eforturile asupra echilibrului financiar și asupra rezolvării problemelor de moment. Academiile continuă să descopere jucători talentați, însă prea puțini reușesc să ridice nivelul competiției interne pe termen lung.
Schimbările repetate de antrenori și lipsa continuității în proiectele sportive transformă fiecare sezon într un nou început. În aceste condiții, diferența dintre imaginea creată în jurul campionatului și valoarea demonstrată în Europa continuă să se adâncească.
Există motive pentru încredere
Fotbalul românesc păstrează totuși câteva argumente care permit o perspectivă optimistă.
CFR Cluj demonstrează că stabilitatea administrativă și continuitatea pot genera rezultate importante. Mai multe academii formează generații promițătoare de jucători, iar investițiile realizate în infrastructură depășesc cu mult nivelul existent în urmă cu două decenii.
Aceste premise pot produce efecte consistente în momentul în care notorietatea va fi însoțită de performanță, iar investițiile pe termen lung vor deveni regula după care funcționează cluburile românești.
Concluzie
În fiecare lună august, fotbalul românesc primește aceeași lecție. SuperLiga reușește să atragă audiențe importante și să domine spațiul mediatic, însă competițiile europene rămân singurul criteriu care măsoară valoarea reală a cluburilor. Atât timp cât echipele românești părăsesc competițiile continentale în fața unor adversari din Letonia, Bulgaria sau Norvegia înainte ca sezonul european să intre în fazele sale importante, entuziasmul construit în jurul campionatului intern continuă să amintească de celebra piesă a lui William Shakespeare: Mult zgomot pentru nimic.