Ajungem din nou în miezul unei istorii care se repetă. Tragem cortina, aprindem reflectoarele, pentru că în fața noastră se joacă ultima scenă grandioasă a Imperiului – și nu oricare imperiu, ci a celui care a dat Pax Americana. Trăim o revoluție geopolitică. Revoluțiile geopolitice sunt rare în istoria umanității, iar acum suntem în mijlocul celei de-a treia revoluții geopolitice majore – și anume, dacă nu sfârșitul, cel puțin restrângerea Pax Americana, care a dominat ultimii 30 de ani după sfârșitul Războiului Rece. Schimbarea nu este reprezentată neapărat de declinul Vestului, cât mai ales de ascensiunea altor țări non-vestice, în special a Chinei – iar acest lucru reprezintă cea mai mare provocare pentru hegemonia americană.
Prima revoluție geopolitică
Ascensiunea țărilor europene, începând cu secolul al XV-lea. Ea a produs și apoi modelat lumea așa cum o știm azi: a dat naștere capitalismului și comerțului global, diplomației marilor puteri, revoluțiilor științifice și industriale.
A doua revoluție geopolitică
Sfârșitul secolului XIX – ascensiunea Statelor Unite, care devin cel mai important jucător geopolitic al secolului XX:
– contribuția decisivă la înfrângerea Germaniei în WWII
– conducerea coaliției anti-URSS în timpul Războiului Rece
– dominația mondială fără challenger după 1990
În timpul Pax Americana, globalizarea și liberalizarea economică au atins cote fără precedent – dar tocmai ele au dus la a Treia Revoluție Geopolitică: restrângerea influenței americane.
Actul Trei: Scena este pregătită
China – un dragon tehnocratic cu costum Armani, jonglând cu AI, rachete hipersonice și influență economică tip arteră coronariană globală.
Rusia – fantoma sovietică trecută pe steroizi. A învăluit Europa cu gaz, iar acum cu dezinformare, destabilizare și războaie hibride. A declanșat primul război continental după 70 de ani.
Europa – o doamnă colonială trecută de pensie. Își repară peruca geopolitică sub frica facturii. Bruxelles-ul, un conclav de birocrați orbi la provocările existențiale ale continentului. Germanii, francezii, italienii și polonezii caută vinovați.
India, Brazilia, Africa de Sud – copiii hibrizi ai fostului Sud global. Nu mai acceptă roluri secundare. Cer loc la masă. Cu meniuri proprii.
Statele Unite
Nu mai este hegemonul dominant al scenei internaționale.
– Trump înlocuiește prompterul cu ecoul aplauzelor
– Silicon Valley creează metaversul, în timp ce lumea arde în Sudan, Yemen, Taiwan
– „Axa binelui” a dispărut – a rămas doar harta intereselor
Suveranitate? Un cuvânt pentru discursuri de gală. În realitate, fiecare joacă pentru sine.
G20? Ritual de PR.
ONU? Spectacol cu accente de ipocrizie.
Rezoluțiile? Mai fragile decât codul unui site guvernamental piratat.
Ce urmează?
Trăim într-o lume paradoxală – tot mai conectată, dar și tot mai fragmentată.
Scenariul inițial nu mai e respectat. Se improvizează.
- America vrea să regizeze un final nostalgic
- China scrie unul nou, în mandarină
- Rusia răstoarnă recuzita
- Europa speră să nu fie eliminată de la repetițiile generale
Iar noi?
Suntem publicul. Aplaudăm confuz, cu popcornul împrăștiat, în speranța că tavanul nu va cădea peste noi.
Cuvânt de încheiere
Istoria nu e un film cu happy-end.
E o cameră de probă unde toate costumele sunt pătate de ambiție și sânge.
Dar uneori, în haos, apare și adevărul.
Poate că, în acest bal al nebunilor, cei care vor supraviețui nu sunt cei care joacă cel mai bine rolul, ci cei care împrumută curajul să strige:
„NU MAI JUCĂM DUPĂ SCRIPTUL VOSTRU.”
Și atunci, Doamnelor și Domnilor, poate într-adevăr începe spectacolul adevărat.