Într-o dimineață întunecată, cu aerul românesc vibrând între o tuse de motor vechi și ecoul tăcerii instituționale, cerul patriei s-a transformat într-un poligon de tragere pentru dronele rusești. Între 8 septembrie 2023 și 17 februarie 2025, au fost 26 de alerte de drone rusești în apropierea granițelor României și 7 incursiuni ilegale ale acestora în spațiul aerian național. Și ce a făcut România? A stat cu mâinile în sân, ca un gardian beat care privește cum este vandalizată, sub ochii lui, instituția pe care trebuie să o apere.
Ministerul Apărării Naționale, prins între două postări pe Facebook și o cafea amară, a avut, în sfârșit, o revelație — să creeze o lege pentru a închide gol legislativ, datorită căruia România sau aliații NATO nu puteau doborî dronele care intră ilegal în spațiul național aerian. Dar aici intră în scenă adevărații maeștri ai absurdului: AUR, SOS, și POT. Într-o paradă a suveranității de carton, au votat, în Camera Deputaților, împotriva proiectului de lege anti-drone; proiect care până la urmă a fost adoptat pentru că în România mai sunt și politicieni responsabili. Pentru a deveni lege, proiectul de legislativ urmează să fie adoptat și de Senat și apoi promulgat de președintele României.
Așa, cu mâinile pe inimă și steagul fluturând, „suveraniștii” și „patrioții” au apărat dreptul sfânt al dronelor rusești de a zbura libere peste capetele noastre și de a cădea peste o localitate, peste o casă sau școală, peste capul oamenilor. Au apărat, de fapt, dreptul dronelor rusești de a pune în pericol viața și siguranța cetățenilor români.
Un dialog imaginar (sau nu?):
Drona rusească: „Privet, tovarăși! Cum e aerul pe aici?”
Deputatul AUR/SOS/Pot: „Liber ca pasărea cerului, prietene! Noi nu lăsăm niște legi amărâte să îți strice distracția.”
În fundal, cetățenii își ridică privirile spre cer, întrebându-se dacă următoarea explozie va fi decor sau realitate.
Acești patrioți de vitrină susțin că își apără țara. Dar în realitate? Nu fac altceva decât să lase România cu granițele deschise ca o petrecere neanunțată, unde fiecare dronă rusească primește covor roșu și aplauze în surdină.
România, între ridicol și pericol
România e prinsă într-un teatru absurd în care suveranitatea e doar un cuvânt decorativ, iar securitatea națională o glumă proastă la care nimeni nu mai râde. În timp ce Polonia își ridică bateriile anti-aeriene și trimite semnale clare Moscovei, noi ne jucăm cu panglici tricolore și lozinci sforăitoare.
Patrioții de serviciu par să creadă că iubirea de țară se măsoară în numărul de postări anti-UE, nu în capacitatea de a-ți proteja propriii cetățeni. Asta până când o dronă decide să își încheie zborul într-un cartier plin de copii. Dar atunci, bineînțeles, va fi „vina Occidentului”.
Când cerul devine un loc de joacă pentru drone ostile și Parlamentul un teatru de marionete patriotarde, întrebarea rămâne: când începem să luăm în serios propria noastră siguranță?
Poate că România mai are o șansă să se trezească. Sau poate că următoarea dronă nu va mai trece pe lângă, ci va ateriza cu un mesaj clar: în lumea reală, absurdul ucide.
Până atunci, noi rămânem cu ochii în cer și cu speranța că poate, la un moment dat, cineva va găsi curajul să tragă înapoi.