Un peisaj toxic, ascuns în văzul tuturor
Într-o noapte de vară, pe litoralul românesc, liniștea a fost sfâșiată de un impact violent. Un tânăr, aflat sub influența drogurilor, gonea cu mașina pe șoseaua de lângă 2 Mai, sfidând orice lege a siguranței și a bunului simț. În urma lui, pe asfalt, rămăseseră trupurile a doi tineri nevinovați, victime ale unui fenomen pe care România îl ignorase prea mult timp.
Cazul a șocat opinia publică, dar nu a făcut decât să tragă cortina de pe o realitate sumbră: consumul de droguri este foarte răspândit, iar autoritățile par mai degrabă niște observatori neputincioși decât actori ai unei lupte foarte necesare.
O realitate cotidiană
În România, consumul de droguri în rândul tinerilor nu mai este un fenomen izolat, ci o realitate cotidiană. A devenit o scenă familiară în cluburi, la festivaluri și în școli, chiar și în cele de elită. Traficanții nu mai sunt siluetele ascunse în colțurile întunecate, ci persoane integrate în viața socială a orașelor, livrând substanțe periculoase uneori direct la ușă, la fel de simplu cum ai comanda o pizza.
Fără o strategie clară, România s-a transformat rapid dintr-o țară de tranzit într-o piață de consum. Mike Vigil, fostul director al Departamentului de Combatere a Drogurilor (DEA) din SUA, a descris această transformare într-o vizită recentă la București:
“România nu mai este doar un punct de trecere pentru traficanți. Drogurile sintetice de ultimă generație își fac loc în rândul tinerilor, iar rețelele criminale exploatează lipsa de reacție a autorităților. Când vorbim despre droguri precum fentanilul sau noile stimulente sintetice, nu mai este o chestiune de dependență, ci de viață și de moarte.”
O generație prinsă în capcana dependenței
Pentru părinți, realitatea este una tulburătoare. Elevii de liceu au acum acces mai ușor la droguri decât la manuale școlare. Grupuri pe Telegram, aplicații anonime de livrare, distribuitori care operează la vedere – totul funcționează într-o rețea bine pusă la punct, în care legislația pare să fi rămas blocată în trecut.
În București, Cluj, Iași sau Constanța, consumul de droguri nu mai este o excepție, ci ceva obișnuit în cercurile de tineri. Substanțele nu mai sunt doar canabis sau ecstasy, ci droguri de sinteză care creează dependență după doar câteva doze. Fie că este vorba de “crystal”, “pico” sau derivați ai fentanilului, efectele sunt devastatoare: halucinații, paranoia, psihoze și, în multe cazuri, moarte subită.
Unde sunt autoritățile?
Într-un sistem în care testele antidrog sunt puține, iar centrele de reabilitare sunt insuficiente, lupta pare pierdută din start. România are una dintre cele mai slabe infrastructuri pentru tratamentul dependenței din Europa, iar prevenția este aproape inexistentă.
Pe hârtie, există legi dure împotriva traficului de droguri. În realitate, majoritatea dealerilor scapă fie prin lacune legislative, fie prin corupție. Cazurile de polițiști sau vameși implicați în protejarea rețelelor de trafic nu mai sunt șocante, ci o rutină cinică.
Mike Vigil a fost tranșant în analiza sa:
“Dacă nu se acționează acum, România va deveni un punct critic al traficului de droguri în Europa. Vorbim de organizații care nu doar distribuie, ci și produc aici substanțe sintetice periculoase. Statul trebuie să își asume un rol activ, altfel va pierde această bătălie.”
Un apel la trezire
Ce este de făcut?
- Recunoașterea problemei la cel mai întralt nivel – Drogurile nu sunt doar problema unor adolescenți “rebeli” sau a unor “anturaje greșite”. Sunt o amenințare directă la sănătatea și securitatea tinerilor noștri.
- Implementarea programelor de prevenție în școli – Fără educație antidrog, tinerii sunt vulnerabili.
- Teste regulate pentru șoferi – Reducerea numărului de accidente cauzate de consumul de droguri trebuie să fie o prioritate.
- Strategii naționale clare – Cooperarea cu instituții internaționale, sporirea controalelor la frontieră și combaterea corupției sunt esențiale.
Aceasta nu este doar o bătălie a poliției sau a Ministerului Sănătății. Este una pe care întreaga societate trebuie să o ducă.
Fără o reacție puternică, România riscă să devină nu doar un punct pe harta traficului de droguri, ci un cimitir tăcut al unei generații pierdute.