‘Astăzi studenții nu mai citesc „Romanul adolescentului miop”, ci un story pe Insta. Și așa am ajuns de la sacru la profan.’
Nu mai avem mentori, avem influenceri; nu mai avem profesori, avem cursuri online. Ceea ce odată era fundament, astăzi este formă fără fond. Într-o lume a modernului, cu prea multe opțiuni și prea multă libertate, sacrul se reîntoarce ca un servitor devotat al misticismului.
Sacrul trăiește prin operele lui, prin năzuința către orientalism, către mistica indiană pe care și astăzi încearcă occidentalii să o deslușească, dar fără reușită. Inspirat de mentorul său, profesorul Surendranath Dasgupta (nume care înseamnă „servitor ascuns” în sanscrită), Mircea Eliade a studiat sanscrita și filozofia indiană la Calcutta.
Eliade a fost un adevărat erudit, vorbind fluent cinci limbi străine (română, franceză, germană, italiană, engleză) și cunoscând îndeajuns de bine alte trei limbi (ebraică, persană, sanscrită). El a devenit fascinat de filozofia indiană și a învățat limbile sanscrită, pali și bengali cu profesorul Dasgupta, tatăl frumoasei Maitreyi. În India a avut ocazia să-l întâlnească și pe „Părintele Indiei”, Mahatma Gandhi, ale cărui idei despre spiritualitate l-au influențat ulterior.
O luptă interioară l-a marcat în romanul erotic „Maitreyi”: speranța unei dragoste interzise cu fiica marelui său mentor, Dasgupta.
Opera lui Eliade este considerată fundamentală deoarece nu tratează religia ca pe o simplă curioitate istorică, ci ca pe singura modalitate prin care omul poate trăi o viață semnificativă, conectată la absolut. Tranziția de la sacru la profan reprezintă procesul prin care lumea a încetat să mai fie percepută ca o creație divină plină de semne, devenind un simplu ansamblu de resurse și obiecte manipulabile. În timp ce India a conservat o spiritualitate organică, unde viața cotidiană este încă o suită de ierofanii (gestul de a găti sau de a munci fiind un ritual în sine), Europa a ales calea raționalismului critic, transformând universul într-un spațiu „dezvrăjit”.
Paralelele dintre cele două lumi sunt frapante:
- În India spirituală, timpul este circular și regenerabil prin mit, permițând omului să trăiască într-un prezent etern, pe când în Europa profană, timpul a devenit o resursă liniară, limitată și marcată de „teroarea istoriei”.
- În final, acolo unde India vede în om un Homo Religiosus aflat în căutarea eliberării, modernitatea europeană a creat „omul istoric”, care își caută sensul exclusiv în progresul material și în acumularea de fapte, pierzând legătura cu dimensiunea metafizică.
O reîntâlnire cu propria noastră istorie ne dezvăluie că marea ruptură dintre sacru și profan nu este o dispariție a divinului, ci o simplă schimbare de mască a umanității. În timp ce India a rămas fidelă unui timp circular, unde fiecare gest cotidian este o ancoră în absolut, Europa Occidentală s-a lăsat sedusă de aventura rațiunii, transformând universul dintr-un templu viu într-un laborator de precizie.
Această întoarcere la origini ne arată o paralelă fascinantă:
- India ne reamintește că omul este un Homo Religiosus care respiră prin mit, văzând în curgerea Gangelui o ierofanie continuă, o prezență a sacrului care sfidează degradarea.
- Occidentul, prin contrast, a ales să înfrunte „teroarea istoriei” de unul singur, secularizând lumea până când muntele sacru a devenit simplă resursă, iar Axis Mundi s-a mutat din centrul sufletului în centrul metropolelor de sticlă.
Totuși, această reîntâlnire ne demonstrează că sacrul este indestructibil; el nu a pierit, ci s-a refugiat în subconștientul nostru. Astăzi, nostalgia modernului pentru „vremurile de demult” sau căutarea sensului în artă și tehnologie nu sunt altceva decât strigătul unei umanități care încearcă să regăsească acel Illud Tempus pierdut, reconciliind spiritul contemplativ al Orientului cu dinamismul istoric al Apusului.
Astăzi, la 40 de ani distanță, mai este necesar un Eliade omului modern?
Crezi că omul modern mai poate atinge o stare de liniște interioară fără a se reconecta la un simbol al centrului lumii? Aceasta este invitația la conferința organizată de Asociația Marile Cărți In Memoriam 1986–2026. Drumul spre Centru: sacrul, istoria și umanitatea
Conferința „Eliade. In Memoriam 1986–2026. Drumul spre Centru: sacrul, istoria și umanitatea”, care va avea loc în 22 aprilie, începând cu orele 14:30, la București, este o întâlnire a spiritualității cu istoria și umanitatea.
Invitații care și-au anunțat prezența la acest eveniment de mare însemnătate sunt: Acad. Ilie Bădescu, Florian Banu, Radu Baltasiu, Vlad Bilevsky, Andrei Dîrlău, Dan Dungaciu, Gabriela Groza, Sorin Lavric, Mihail Neamțu, Cristian Pantelimon, Adrian Nicolae Petcu, Valentin Protopopescu, Robert Turcescu, Florentin Țuca și Rafael Udriște.
Sesiunea este deschisă, cu participarea publicului. Are ca scop aducerea sacrului în lumea occidentală și păstrarea ritualurilor în obiceiurile de societate.
Detalii organizatorice:
- Data: 22 aprilie Ora: 14:30
- Locul: Palatul Parlamentului, Sala Comisiei pentru Cultură a Camerei Deputaților.
- Intrarea este liberă, însă este necesară rezervarea unui loc gratuit accesând linkul: marilecarti.ro/events/eliade-in-memoriam-1986-2026-drumul-spre-centru/