Ordonanța de Urgență nr. 38/2026, act normativ care stabilește cadrul de implementare în România a programului european SAFE (Acțiunea pentru securitatea Europei), a ajuns în atenția Curții Constituționale a României (CCR), în urma unei sesizări care pune sub semnul întrebării atât competențele Guvernului, cât și procedura de adoptare.
Actul vizează implementarea Regulamentului (UE) 2025/1104 și creează mecanismul intern prin care România poate derula investiții accelerate în domeniul apărării, inclusiv achiziții strategice și contracte în parteneriat european. În esență, SAFE este unul dintre instrumentele UE destinate consolidării capacităților de securitate ale statelor membre, într-un context regional marcat de tensiuni de securitate și creșterea cheltuielilor militare la nivel european.
Guvernul a argumentat că adoptarea OUG 38/2026 a fost necesară pentru a evita întârzieri în absorbția fondurilor și pentru a permite semnarea rapidă a unor contracte înainte de termenele-limită stabilite la nivelul Uniunii Europene.
O ordonanță cu parcurs accelerat și conținut extins
Deși forma inițială a ordonanței era relativ restrânsă și viza strict implementarea programului SAFE și modificarea OUG nr. 62/2025, documentul a suferit ulterior extinderi semnificative.
Potrivit criticilor, în forma finală au fost introduse modificări la aproximativ 14 acte normative distincte, fără legătură directă între ele, acoperind zone diferite ale legislației naționale. Această evoluție a fost una dintre principalele surse de tensiune instituțională, fiind invocată lipsa de coerență normativă.
Inițial, programul a primit aviz favorabil pentru măsurile de bază din partea Consiliului Legislativ. Ulterior, Guvernul a introdus prevederi suplimentare fără solicitarea unui nou aviz complet din partea Consiliului, fapt care a determinat emiterea unui aviz negativ ulterior.
În acest punct, discuția se mută din zona tehnică a redactării legislative în zona de context instituțional, unde momentul adoptării devine la fel de important ca structura actului în sine.
Momentul politic: Guvern interimar și limite constituționale
Miza centrală a dosarului nu este doar conținutul ordonanței, ci momentul în care aceasta a fost adoptată.
După adoptarea unei moțiuni de cenzură, Guvernul intră într-o etapă de interimat, în care rămâne în funcție până la formarea unui nou Executiv, dar cu atribuții limitate la administrarea treburilor curente.
Criticii OUG 38/2026 susțin că acest cadru constituțional nu permite adoptarea unor acte normative cu impact strategic major, cum sunt investițiile în apărare și mecanismele bugetare aferente programului SAFE.
În acest context, se ridică întrebarea dacă Executivul mai avea legitimitatea constituțională de a adopta o ordonanță cu efecte structurale, în condițiile pierderii sprijinului parlamentar.
Traseul parlamentar contestat
Un alt punct sensibil îl reprezintă parcursul ordonanței în raport cu Parlamentul.
Există discuții privind momentul și forma depunerii actului la Camerele Parlamentului. În timp ce Senatul ar fi înregistrat ordonanța, Camera Deputaților ar fi refuzat inițial primirea sau înregistrarea acesteia, ceea ce a generat confuzie procedurală.
Conform regulilor constituționale, ordonanțele de urgență trebuie depuse spre dezbatere în Parlament imediat după adoptare și înainte de publicarea în Monitorul Oficial, pentru a permite controlul parlamentar.
Cu toate acestea, OUG 38/2026 a fost publicată și a intrat în vigoare, ceea ce a alimentat criticile privind respectarea traseului constituțional.
Sesizarea la CCR: ce invocă Avocatul Poporului
Sesizarea transmisă Curții Constituționale ridică mai multe probleme de constituționalitate, printre care:
• depășirea competențelor unui Guvern aflat în situație interimară;
• posibila încălcare a regimului proprietății și necesitatea unei legi organice pentru anumite intervenții;
• nerespectarea procedurii parlamentare de depunere și dezbatere;
• lipsa reavizării complete a ordonanței după modificările substanțiale aduse textului inițial.
În esență, critica centrală nu vizează programul SAFE ca politică publică europeană, ci modul în care a fost „ambalat” juridic la nivel național.
Dincolo de arhitectura strict juridică, speța capătă și un strat politic și instituțional care explică de ce dosarul a generat reacții divergente. În plan instituțional, au fost readuse în discuție și aspecte legate de funcționarea Avocatului Poporului, Renate Weber, numită în 2019 pentru un mandat de 5 ani. Deși mandatul formal s-ar fi încheiat în 2024, absența unei noi numiri parlamentare a menținut funcția într-o zonă de continuitate administrativă, situație care a generat periodic controverse politice privind interpretarea limitelor mandatului și impactul acestei continuități asupra echilibrului instituțional. În practică, acest detaliu devine relevant deoarece Avocatul Poporului este unul dintre puținii actori care pot sesiza direct Curtea Constituțională în materia ordonanțelor de urgență.
Pe acest fond, sesizarea în cazul OUG 38/2026 a fost formulată de Alianța pentru Unirea Românilor (AUR), formațiune aflată în opoziție, care a criticat constant atât mecanismele de transfer decizional către nivelul Uniunii Europene, cât și anumite componente ale politicii europene de securitate și apărare. În discursul public al partidului, sprijinul militar pentru Ucraina este frecvent contestat sau pus sub semnul întrebării.
În contrapondere, programul SAFE este conceput ca un instrument al Uniunii Europene destinat consolidării capacităților industriale și de apărare, prin mecanisme de finanțare și achiziții comune, într-o logică de răspuns rapid la riscurile de securitate din vecinătatea estică a Uniunii. Această arhitectură pune presiune pe statele membre să adapteze rapid legislația națională, ceea ce explică recursul frecvent la instrumente de tip ordonanță de urgență.
Din perspectivă strict juridică, însă, Curtea Constituțională nu este chemată să arbitreze aceste orientări de politică externă, ci să stabilească dacă au fost respectate limitele constituționale privind delegarea legislativă, statutul Guvernului în momentul adoptării și procedura de control parlamentar. Problema centrală devine astfel una de echilibru: dacă invocarea urgenței europene poate justifica comprimarea procedurilor democratice interne fără a afecta principiile constituționale fundamentale.
În jurisprudența sa, CCR a oscilat între validarea unor intervenții legislative rapide în numele interesului public și sancționarea ordonanțelor cu conținut eterogen, care modifică simultan mai multe acte normative fără coerență unitară. Tocmai această zonă de interpretare flexibilă este testată din nou în acest dosar, unde granița dintre necesitatea politică și constrângerea constituțională devine dificil de trasat.
Ce va analiza Curtea Constituțională
- Momentul adoptării ordonanței – în raport cu efectele moțiunii de cenzură și statutul Guvernului interimar;
- Limitele competențelor Guvernului interimar – dacă poate adopta sau nu măsuri cu impact strategic, bugetar și legislativ amplu;
- Respectarea procedurilor constituționale – inclusiv avizarea, depunerea la Parlament și publicarea în Monitorul Oficial.
INFO: Ce este programul SAFE și Regulamentul (UE) 2025/1104?
Regulamentul european care stă la baza disputei de la București reprezintă noul pilon al arhitecturii de securitate a Uniunii Europene. Iată punctele cheie pentru înțelegerea mizei:
- Obiectivul central: Programul SAFE (Security Action for Europe) a fost conceput pentru a reduce dependențele strategice ale statelor membre în domeniul apărării și pentru a accelera producția industrială de echipamente militare.
- Mecanismul de finanțare: Regulamentul introduce un sistem de achiziții comune și subvenții directe pentru statele care își modernizează infrastructura critică și capacitățile de apărare conform standardelor interoperabile NATO/UE.
- Urgența implementării: Documentul impune statelor membre termene stricte de adoptare a cadrului legislativ național (deadline-uri de tip „fast-track”) pentru accesarea fondurilor alocate în exercițiul financiar curent.
- Condiționalitate: Accesarea resurselor financiare din programul SAFE este direct legată de existența unei legislații naționale care să permită proceduri simplificate de licitație și parteneriate public-private în sectorul strategic.