Se scutură politica românească din temelii, iar PSD – care a apărut și s-a menținut pe scena politică ca un partid care a clamat că apăra interesele celor oprimați și nevoiași – se uită acum în oglindă și vede un căpcăun lacom, cu Rolex la mână și caviar pe masă. A fost un partid al „omului simplu”, dar ce a mai rămas din asta? Praful și pulberea.
Cazul Nordis? – Un simptom, nu o excepție
O radiografie a unei boli avansate: un leadership viciat, rupt de realitate, cocoțat pe munți de bani publici și ridicat pe contracte unse bine cu resursele guvernării. PSD și-a pierdut electoratul pentru că și-a pierdut sufletul. Nu mai e partidul „pensionarului care abia își duce zilele”, ci al unui “jet-set” politic, în care singurul scop este să fii suficient de aproape de borcanul cu miere, fără să îți murdărești mânecile Gucci.
Cazul Nordis scoate în evidență exact acel PSD ruinat de propriul leadership și sancționat deja de electorat cu cel mai slab scor din istoria sa la alegerile parlamentare. Mai mult decât atât, partidul nu a reușit la alegerile prezidențiale de anul trecut să își trimită candidatul în turul 2, o premieră în istoria sa. Iar la alegerile prezidențiale de anul acesta, PSD nu are un candidat propriu, fiind obligat să susțină un candidat al coaliției de guvernare PSD-PNL-UDMR.
Cazul Nordis este hârtia de turnesol, care arată starea PSD:
- Un partid divizat, în care contra-selecția a fost regula, nu excepția, în ultimii ani.
- Un partid fără personalități puternice, bine pregătite, care pot reprezenta social-democrația în România.
- Un partid al cărui leadership se declară de stânga, dar mănâncă caviar cu polonicul.
Laura Vicol: un exemplu al degradării politice
Președinte al unei comisii importante – Comisia juridică a Camerei Deputaților – fără să fi urcat scara firească a politicii. Parașutată pe listele partidului, cazul ei este simptomatic: nu trebuie să ai vechime, crezuri ideologice sau măcar un dram de integritate. Trebuie doar să fii „în cerc” și, mai ales, să știi pe cine trebuie.
PSD și electoratul său uitat
Între timp, electoratul PSD este în nevoie. Clasa socială a celor nevoiași – această masă de oameni care a ținut partidul la putere decenii întregi – vede acum un PSD care nu îi mai reprezintă. Vede cum:
- Diaspora e tratată ca un gunoi.
- Bătrânii sunt folosiți doar în pliante.
- Muncitorul e un nimeni dacă nu are pile.
PSD nu mai e al „oamenilor muncii”. A devenit PSD-ul bogaților, al tunarilor, al celor care nu respectă nimic în afară de banii publici.
Viitorul PSD: o cădere inevitabilă?
Iar asta îi va costa. La un moment dat, electoratul se va trezi din această transă indusă de pomeni și va realiza că PSD nu mai e acolo pentru el. Iar atunci, partidul acesta gonflat de putere se va dezumfla ca un balon umplut prea tare cu propriile neadevăruri.