Hello, Miami Beach!
România, 2025. Lumea se topește în absurd, iar noi, suflete naive, privim cu ochii injectați de cofeină un spectacol grotesc de magie judiciară. Andrew și Tristan Tate – cavalerii nihilismului machist, bărbații care și-au construit o împărăție pe ruinele logicii, acuzați de trafic de persoane, spălare de bani și formarea unui grup infracțional organizat pentru a exploata sexual femei, au scăpat din brațele „neîndurătoarei” justiții românești. La revedere, România, la revedere restricții! Salut, Miami Beach!
Ah, Europa! Continentul unde statul de drept trebuie să fie garantul democrației, dar unde uneori umbrele jocurilor de culise încearcă să-l deturneze. Cum naiba am ajuns aici?
Actul de magie: dispariția la clasa întâi
Îți zic eu cum. La fel cum dispar banii contribuabililor din bugetul de stat, frații Tate au fost scoși cu un truc ieftin din cătușe, urcați într-un avion privat și scoși din țară cu destinația „fuck you, Romania”. Unde e justiția? Ocupată cu altceva.
DIICOT – acea instituție care ar trebui să bage frica-n infractori – și-a dat jos pălăria de justițiar și a făcut o plecăciune lungă în fața presiunii politice internaționale. Vântul a adus șoapte despre un telefon din America, despre o întâlnire pe holuri între ministrul de externe român și trimisul special al președintelui american, despre interese, despre presiuni. Mai ales presiuni, care s-au făcut constant în spațiul public de mulți reprezentanți ai „manosferei”.
Și uite-așa, cu un wink diplomatic și un pahar de whisky prost turnat, s-a semnat un bilet de avion către libertate. Dar hai să nu ne pripim. Ce naiba s-a întâmplat cu adevărat?
Manosfera și războiul ideologic
Frații Tate nu sunt doar niște tipi care vând iluzii despre cum să fii Alpha Male. Ei sunt simboluri. Soldați ideologici ai „Manosferei”, ai unei mișcări care respiră dispreț față de femei, glorifică dominația masculină și transformă frustrarea în bani pe YouTube.
Și cine îi îmbrățișează? Dreapta radicală americană, mulți influenceri ai acesteia. O întreagă mișcare care îi vede pe Tate nu ca pe niște inculpați, ci ca pe niște martiri ai cancel culture-ului. În timp ce unii îi acuză de trafic de persoane, alții îi văd ca pe niște cruciați moderni, aruncați pe rug de o justiție coruptă și de „feminismul radical”.
Să nu fim naivi. Aceasta nu a fost doar o decizie juridică. A fost un gest politic.
Presiunile din America
Se zvonește că Richard Grenell, fost ambasador american și strateg de culise, a fost văzut la Munchen discutând „problema Tate” cu niște oficiali români. Un dialog ar fi putut suna așa:
„Ar fi păcat să ajungem la neînțelegeri pe tema asta, nu?”
„Sigur că da, domnule. Ce fel de neînțelegeri?”
Ministrul de externe român a declarat public că Grenell i-a spus că „rămâne interesat de soarta fraților Tate“.
Administrația americană ar fi făcut presiuni asupra autorităților române pentru ca acestea să ridice restricțiile de călătorie asupra fraților Tate, susțin instituții media internaționale de prestigiu și foarte credibile.
Ce urmează? Un episod al americano-britanicilor la Joe Rogan Experience? Un live pe X cu Elon Musk despre „cum să scapi din Est”? Un reality show numit Survivor: România Justice Edition?
Întrebarea care arde: se mai întorc?
Nu mă-nțelegeți greșit. Nu că justiția românească ar fi vreo instituție model. Dar dacă până și un stat care aspiră la consolidarea unei democrații europene puternice se transformă într-un parc de distracții pentru infractori de lux, unde mai avem de ajuns?
Se vor întoarce frații Tate pe 27 martie, cum au promis? Poate. Sau poate vor apărea într-un videoclip cu Logan Paul, făcând glume despre „justiția de rahat a Europei de Est”. Cine mai crede că procesul lor va continua ca la carte?
Cortina a căzut, dragi spectatori. Dar spectacolul?
Spectacolul abia începe.
Și uite-așa, prieteni, justiția este întruchipată de un bilet de avion și un salut prietenos între diplomați.
Un whisky, un zâmbet și-un jet privat spre soare.
Ne vedem la următorul proces al fraților Tate, dacă va mai exista vreodată unul.