Timp de aproape două decenii, Europa de Est a fost privită mai degrabă că o zonă tampon între Occident și Rusia. Astăzi, lucrurile se schimbă rapid. Summitul B9 și Black Sea and Balkans Security Forum organizate la București arată poate mai clar ca oricând unde începe noul centru strategic al Europei.
Participarea statelor nordice, prezența președintelui ucrainean Volodimir Zelenski, implicarea directă a NATO și declarația comună adoptată la București în cadrul Summitului B9 transmit un mesaj important: securitatea continentului european se mută tot mai mult spre Est.
România nu mai încearcă doar să țină pasul cu marile decizii occidentale. Încearcă să devină unul dintre locurile unde acestea se construiesc.
Summitul București 9, găzduit de președintele Nicușor Dan la Palatul Cotroceni, a reunit liderii statelor de pe Flancul Estic al NATO, alături de statele nordice recent integrate complet în arhitectura de securitate a Alianței. Prezența acestora are o semnificație aparte. Extinderea NATO către nordul Europei și consolidarea flancului estic reprezintă una dintre cele mai importante transformări strategice produse pe continent după invazia rusă din Ucraina.
București centru regional de coordonare politică și strategică
Din acest punct de vedere, Bucureștiul nu mai este doar un observator participant la deciziile de securitate euro-atlantică. Încearcă să devină un nod regional de coordonare politică și strategică, un spațiu în care se întâlnesc interesele de securitate ale NATO, inițiativele europene și noile parteneriate construite în jurul Mării Negre.
Acest lucru se vede inclusiv prin frecvența tot mai mare a reuniunilor internaționale organizate în România. În ultimii ani, Bucureștiul a găzduit summituri regionale, reuniuni NATO, inițiative de securitate energetică și discuții privind infrastructura militară și logistică din regiune. Pentru o țară care, multă vreme, a fost percepută mai degrabă că periferie geopolitică, schimbarea este semnificativă.
Contextul internațional explică această mutare de centru de greutate. Războiul din Ucraina continuă, relația dintre Occident și Rusia întră intr-o etapă de confruntare pe termen lung, iar Statele Unite presează tot mai mult aliații europeni să își asume costuri mai mari pentru apărare și securitate regională.
În paralel, țările nordice își accelerează integrarea militară în NATO, Polonia investește masiv în armată și infrastructură strategică, iar statele din Est încearcă să construiască o nouă arhitectură de securitate adaptată riscurilor actuale.
Diferențe de viziune în Europa Centrală și de Est
Poate cel mai interesant semnal al summitului nu este însă declarația comună adoptată la București, ci absența Ungariei din consensul final. Potrivit informațiilor prezentate după reuniune, Budapesta nu a semnat documentul comun privind susținerea politicilor de securitate asumate de ceilalți participanți. Explicația oficială transmisă de Administrația Prezidențială de la București a fost că, în momentul finalizării negocierii declarației, Ungaria nu avea încă un guvern învestit și, implicit, delegația ungară nu primise un mandat clar pentru asocierea la textul final. Cotroceniul a descris poziția Budapestei drept o „abținere constructivă”, subliniind că aceasta reprezintă totuși un pas înainte față de pozițiile anterioare ale Ungariei, considerate mai degrabă de blocaj sau respingere. Totuși, dincolo de explicația procedurală, episodul reflectă și diferențele de viziune care există de mai mulți ani între Ungaria și majoritatea statelor de pe flancul estic al NATO în ceea ce privește Rusia, războiul din Ucraina și ritmul consolidării strategice a Alianței în Est. În timp ce Polonia, România și statele baltice au susținut și susțin o linie fermă de descurajare și sprijin extins pentru Ucraina, Budapesta a încercat constant să păstreze canale politice și economice deschise cu Moscova și să evite formulările considerate prea dure la adresa Kremlinului. În acest context, absența semnăturii Ungariei a devenit unul dintre cele mai discutate semnale politice ale summitului de la București.
Astfel, B9 nu mai este doar un format diplomatic regional. Devine treptat una dintre liniile de separație dintre două abordări diferite asupra viitorului securității europene. Pe de o parte se află statele care susțin consolidarea rapidă a flancului estic, creșterea investițiilor militare, extinderea prezenței NATO și continuarea sprijinului strategic pentru Ucraina, considerând că Rusia reprezintă principala amenințare de securitate pentru Europa în următorii ani. Din această categorie fac parte în special Polonia, România, statele baltice și tot mai mult țările nordice.
Pe de altă parte, există state- Slovacia fiind un exemplu ilustrativ în acest sens – , care preferă o abordare mai prudentă, încearcă să evite o confruntare geopolitică de lungă durată cu Moscova sau încearcă să mențină un echilibru între angajamentele euro-atlantice și propriile interese economice și politice interne. Diferențele nu mai sunt doar diplomatice, ci țin de modul în care fiecare stat vede viitorul ordinii de securitate europene, relația cu Statele Unite și rolul NATO într-o perioadă de instabilitate regională tot mai accentuată.
În acest context, reuniunile B9 capătă o miză mai mare decât cea simbolică. Ele devin spații unde se negociază prioritățile strategice ale flancului estic al NATO și unde se conturează noul echilibru de putere din Europa Centrală și de Est.
Black Sea and Balkans Security Forum
Ediția 2026 a Black Sea and Balkans Security Forum, desfășurată la București, s-a concentrat pe securitatea regională și transatlantică, evidențiind necesitatea unei acțiuni unitare și a unei mai bune cooperări în zona Mării Negre și a Balcanilor. Evenimentul a reunit oficiali de rang înalt, experți și militari pentru a discuta provocările actuale de securitate, cu un accent deosebit pe războiul din Ucraina și stabilitatea regiunii.
Ediția din acest an a fost organizată sub Înaltul Patronaj al Președintelui României, Nicușor Dan, având ca parteneri instituționali Ministerul Afacerilor Externe și Ministerul Apărării Naționale, iar ca partener academic Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București. Germania este țara parteneră în acest an. Evenimentul a avut loc în București, fiind la a zecea ediție organizată de New Strategy Center.
Cu o agendă ambițioasă și invitați de prestigiu, „Black Sea and Balkans Security Forum” s-a impus ca cel mai important eveniment dedicat securității în regiunea Mării Negre. Forumul a avut 46 de paneluri și 180 de vorbitori, reunind oficiali, diplomați, militari, experți și reprezentanți ai unor companii din statele membre ale Uniunii Europene și NATO, precum și din țări partenere.
Evenimentul s-a concentrat pe cinci mari teme: securitatea europeană și ordinea globală, războiul Rusiei împotriva Ucrainei, cooperarea transatlantică, provocările tehnologice, Summit-ul B9. În cursul dezbaterilor din cadrul panelurilor, s-au adus în atenție lecțiile învățate pe frontul din Ucraina în mai multe domenii ale artei militare, în ceea ce privește coridoarele strategice și conectivitate, chestiuni despre reconstrucția Ucrainei, securitatea energetică, războiul cognitiv și dezinformare, provocările de securitate în Balcani, tehnologii disruptive, securitate alimentară.
Concluziile și temele principale din 2026:
- Susținerea Ucrainei și securitatea regională: S-a pus un accent puternic pe necesitatea continuării sprijinului pentru Ucraina în contextul agresiunii ruse, susținerea flancului estic și necesitatea unei strategii comune de apărare.
- Noua axă militară: O temă centrală a fost discutarea noii axe militare între Marea Baltică și Marea Neagră.
- Investiții în apărare: S-a subliniat importanța investițiilor în apărare și a interoperabilității militare între statele membre.
Întregul eveniment a fost o pledoarie pentru securitate și prosperitate la Marea Neagră și în Balcani, un spațiu deschis și liber pentru comerț, conectivitate și exploatarea resurselor energetice.
Bucureștiul devine capitală regională de securitate
În două zile consecutive, România a adunat lideri NATO, președinți est-europeni, miniștri de externe, strategi occidentali și experți militari.
Aceasta arată că Bucureștiul începe să își asume un rol regional comparabil cu cel pe care Varșovia l-a dominat aproape singură în ultimii ani în Europa Centrală și de Est. În același timp, România a reușit să aducă Marea Neagră tot mai mult în centrul dezbaterilor strategice europene. Dacă în ultimul deceniu atenția principală a NATO și a Europei era concentrată asupra regiunii baltice, mesajul transmis acum este că Marea Neagră devine noua frontieră strategică a continentului.
Concluzie
Aceste summituri au fost mai mult decât simple evenimente diplomatice. Au reprezentat o demonstrație clară că România vrea și poate să devină unul dintre pivoții strategici ai regiunii, la intersecția dintre NATO, Ucraina, Balcani, Republica Moldova, Caucaz și spațiul Mării Negre. Într-un moment în care centrul de greutate al securității europene se mută tot mai mult spre Est, Bucureștiul încearcă să își consolideze poziția ca platformă regională de dialog politic, coordonare strategică și cooperare de securitate.
Mai 2026 poate rămâne momentul în care Bucureștiul a intrat oficial în „liga capitalelor geopolitice” ale Europei de Est. Nu doar prin organizarea unor reuniuni importante, ci prin faptul că România începe să fie percepută ca parte activă a deciziilor care vor influența arhitectura de securitate a regiunii în următorii ani.
În interiorul acestei noi realități strategice se conturează tot mai clar și două direcții diferite în Europa Centrală și de Est. Pe de o parte se află statele care susțin consolidarea rapidă a apărării comune, creșterea investițiilor militare și întărirea prezenței NATO pe flancul estic, considerând că amenințarea rusă va rămâne una de durată. Pe de altă parte, există state și lideri politici care preferă o abordare mai prudentă, încearcă să mențină relații mai flexibile cu Moscova sau să evite o escaladare geopolitică pe termen lung.
România pare să fi ales clar direcția. Mesajele transmise la București au indicat o poziționare fermă în favoarea consolidării flancului estic, a sprijinului pentru Ucraina și a unei implicări mai puternice în arhitectura de securitate euro-atlantică.
Poate cea mai importantă schimbare este însă faptul că Bucureștiul începe să nu mai fie doar un observator al marilor transformări internaționale, ci unul dintre locurile în care acestea sunt discutate, negociate și proiectate pentru următorii ani.
Ceea ce este, clar, MAI bine pentru România.