În peisajul volatil al politicii românești, unde ideologiile se schimbă mai repede decât decorurile unui teatru de provincie, asistăm la un fenomen cu amploare din ce în ce mai mare: politicienii suveraniști din România îmbrățișează retorica MAGA (Make America Great Again) cu un entuziasm care pare mai degrabă mimetic decât strategic. Nu din convingere doctrinară, ci din oportunism electoral. Nu ca rezultat al unei lecturi atente asupra genezei MAGA, ci ca reflex de campanie într-un ecosistem politic secătuit de idei originale.
Această convergență aparentă ascunde, de fapt, o ruptură semantică majoră, dar și o neînțelegere a conceptelor politice și ideologice.
MAGA, în forma sa autentică, nu este un simplu slogan conservator. Este expresia unui tip de suveranism tehnocapitalist, derivat dintr-o sinteză complexă între neoliberalismul de piață, determinismul tehnologic și un naționalism revizionist care respinge regulile ordinii globale postbelice. Mark Andreessen și alți arhitecți ai acestei viziuni nu propun o întoarcere la tradiție, ci o explozie controlată a vechilor instituții în favoarea unei elite de antreprenori cu viziuni transnaționale.
În România, însă, „suveranismul” se traduce în discursuri despre valorile creștine, mituri etnice și apărarea unor granițe simbolice. Când George Simion, Călin Georgescu sau Victor Ponta se declară aliniați cu MAGA, ei confundă în mod esențial substratul ideologic al mișcării. MAGA nu este despre nostalgie. Este despre o agresivă repoziționare a puterii, din mâinile birocrației internaționale în cele ale unei caste techno-naționaliste cu ambiții imperiale.
Oglinda spartă a suveranismului românesc
În realitatea politică românească, nu există nici clasa antreprenorială care să sprijine o astfel de tranziție, nici infrastructura instituțională care să o susțină. Cei care se declară fani MAGA nu propun o economie orientată către inovație, ci se mulțumesc cu reciclarea mesajelor anti-sistem. În lipsa unei gândiri strategice, MAGA devine doar o etichetă exotică, un import de suprafață, ca o șapcă roșie purtată fără să cunoști rostul broderiei.
Retorica lor e tributară unei paradigme conservatoare de secol XIX, în timp ce MAGA reală funcționează pe premisele unui futurism agresiv, transformat în strategie paralelă de stat. În SUA, MAGA înseamnă confruntare directă cu establishmentul republican și democrat, și o repoziționare globală față de NATO, ONU, și alte structuri multilaterale. În România, „MAGA” este rostit cu aplomb în talk-show-uri, fără a conștientiza că ideologia pe care o invocă presupune exact contrariul reflexului de subordonare geopolitică pe care îl întrețin prin mimetism.
În plus, conform sondajelor, chiar și celor mai recente, aproape 90% dintre români consideră că este în interesul național al României să rămână în UE și NATO.
Dialoguri imposibile: România vs. MAGA
Imaginați-vă o conversație între un suveranist român și un tehnocrat MAGA autentic:
Românul: „Susținem valorile tradiționale și suveranitatea națională.”
MAGA: „Valorile tradiționale? Suveranitatea națională? Trebuie să alegi: vrei să conduci lumea digitală sau să te retragi în mitologia rurală? Căci piața liberă n-are răbdare pentru povești.”
Sau poate:
Românul: „Vrem o Românie creștină și puternică.”
MAGA: „Vrei putere? Creează o platformă globală, un unicorn tech, o rețea de influență – nu un discurs de provincie.”
Această incompatibilitate fundamentală e motivul pentru care suveranismul românesc rămâne o formă fără fond, o lozincă lipită pe un decor geopolitic pe care nu îl controlează și nu îl înțelege.
Consecințele confuziei
Acceptarea oarbă a MAGA ca simbol universal anti-globalist poate avea consecințe perverse și foarte importante. România nu este SUA. Nu are aceeași poziție de putere, aceeași infrastructură, nici același tip de elite. Iar importul mecanic al ideologiilor externe fără o adaptare la realitățile structurale locale nu face decât să adâncească confuzia.
În loc să formuleze o doctrină coerentă de suveranitate românească, liderii noștri suveraniști par mai interesați să devină actori de mimă într-o piesă scrisă în altă limbă.
Adevărata întrebare rămâne: dacă suveraniștii români ar înțelege cu adevărat implicațiile ideologice și strategice ale MAGA, ar mai dori să se asocieze cu ea? Sau ar realiza că nu sunt cavaleri ai viitorului, ci doar spectatori rătăciți într-un carnaval al falselor echivalențe?
Concluzie
În final, ideologiile nu sunt accesorii electorale. Sunt structuri de gândire care modelează instituții, economii și alianțe. A te juca cu ele fără a le înțelege înseamnă a te transforma din lider în vector al confuziei.
Iar România, astăzi, nu-și mai permite luxul iluziilor ideologice second-hand.