Câștigarea alegerilor prezidențiale de către Nicușor Dan a redus riscul politic, inclusiv riscul de retrogradare a ratingului suveran al României la junk. Marea problemă rămâne însă deficitul bugetar, cel mai ridicat din Uniunea Europeană.
În cadrul UE, respectarea criteriilor de disciplină bugetară reprezintă un imperativ fundamental pentru menținerea stabilității macroeconomice și a încrederii investitorilor. În acest context, România a înregistrat, în 2024, un deficit bugetar estimat la 9,3% din PIB – calculat pe metodologia ESA –, ceea ce o plasează în afara parametrilor fiscali agreați la nivel european. Necesarul de finanțare a Guvernului pentru anul acesta se ridică la 232 de miliarde de lei.
România este în procedură de deficit excesiv din 2020 și, potrivit oficialilor europeni, Comisia Europeană intenționează, începând cu data de 4 iunie, să intensifice presiunea asupra autorităților de la București, deoarece corecțiile fiscale până acum sunt estimate ca insuficiente.
Bugetul României pentru 2025 vizează un deficit de 7% din PIB – bazat pe o ipoteză de creștere economică de 2,5% – despre care analiștii și Comisia Europeană au spus că este practic imposibil de atins fără luarea unor măsuri suplimentare. Însă Nicușor Dan a spus că „ținta optimistă și realistă pentru 2025 privind deficitul este de 7,5% din PIB”.
—
Fundamentele Economice ale Proiecției: Posibilități și Riscuri
Scăderea deficitului bugetar este corelată cu ipoteza unei creșteri economice de 2,5%, care ar trebui să asigure premisele unei consolidări fiscale graduale. Totuși, Comisia Europeană a semnalat vulnerabilitatea acestei previziuni economice, având în vedere contextul inflaționist, creșterea costurilor de finanțare și volatilitatea cererii externe.
În același timp, este posibil ca Bruxelles-ul să inițieze un proces care ar putea duce la reducerea unei sume semnificative din fondurile UE dacă guvernul român nu implementează reduceri de cheltuieli. România are deja un deficit important în ceea ce privește absorbția fondurilor europene. În decembrie 2024, România reușise să atragă doar 1,9 miliarde de euro din fondurile structurale și de coeziune aferente exercițiului financiar 2021–2027, unde țara are alocate 33 de miliarde de euro.
Fără o reformă structurală care să eficientizeze cheltuielile publice și să extindă baza de venituri fiscale, reducerea deficitului riscă să rămână o intenție declarativă.
—
Viabilitatea politică a reformelor: coaliția de guvernare, un factor determinant
Ipoteza formării unei coaliții de guvernare în termen de două până la patru săptămâni este prezentă în discursul oficial. Însă, având în vedere istoria recentă a negocierilor parlamentare în România, realizarea unui consens politic durabil într-un interval atât de scurt este foarte dificil de realizat.
Lipsa unei coeziuni guvernamentale poate transforma orice plan de ajustare fiscală într-un exercițiu teoretic, fără aplicabilitate practică.
Piețele financiare și agențiile de rating urmăresc nu doar angajamentele, ci și eficiența și stabilitatea cadrului executiv, precum și capacitatea acestuia de a formula și implementa politici reforme economice și administrative, care să re-credibilizeze economia românească pentru investitori și piețe.
—
Deficitul bugetar ca simptom al dezechilibrului structural
Deficitul bugetar nu trebuie analizat izolat, ci în corelație cu alte dezechilibre structurale ale economiei românești: gradul scăzut de colectare fiscală, ponderea ridicată a cheltuielilor rigide și ineficiența administrației publice.
Cetățenii resimt presiunea economică prin scumpiri, stagnare a veniturilor reale și incertitudine privind politicile viitoare.
În acest context, încrederea investitorilor devine un indicator esențial. Nu este suficientă o comunicare politică eficientă; este nevoie de implementare consecventă. România plătește deja un cost de finanțare ridicat – în fapt, cele mai mari dobânzi din UE la ora actuală – din cauza percepției de risc crescut.
Orice ezitare în materie de guvernanță fiscală se traduce direct în costuri suplimentare pentru stat, dar mai ales pentru contribuabili.
—
În loc de concluzie
Cazul României oferă un studiu de caz relevant despre tensiunea dintre sustenabilitatea fiscală, raționalitatea economică și constrângerile politice.
Nicușor Dan se află în fața unei alegeri strategice:
– asumarea unui program care să conțină atât reforme economice și administrative semnificative, cât și corecții fiscale credibile – susținut de o majoritate politică semnificativă –
– sau perpetuarea unei crize de încredere care amplifică riscurile macroeconomice și pune și mai multă povară pe umerii viitoarelor generații.
Consolidarea fiscală nu este doar o problemă de aritmetică bugetară. Este un test de voință politică, de capacitate administrativă și de încredere în instituțiile statului.