E timpul pentru un Silicon Valley românesc
România, un Spectator la Propriul Potențial
Yerevan, capitala unei țări fără ieșire la mare, înconjurată de vecini imprevizibili, trăiește un paradox istoric: în loc să se prăbușească sub greutatea istoriei și geografiei, Armenia a ales să își construiască viitorul cu propriile mâini. Într-un peisaj în care alții văd izolare, Armenia vede oportunitate. Silicon Mountain, cum îl numesc unii investitori, nu este un miraj – este o realitate construită pas cu pas, linie de cod cu linie de cod.
Cu o populație de doar 2,7 milioane și o moștenire post-sovietică comparabilă cu a noastră, Armenia a devenit un pol de atracție pentru giganții tehnologici ai lumii: Nvidia, Adobe, Cisco, Microsoft, Synopsys. Companiile americane joacă un rol important în boom-ul tehnologic al țării.
- În 2022, Nvidia a deschis un centru de cercetare în Armenia.
- Adobe și-a deschis noul birou în Erevan.
- Cisco și Microsoft au Centre de Inovație în Armenia din 2011.
- Synopsys are peste 1.000 de angajați în țară.
În 2022, economia Armeniei a crescut cu 12,6%, fiind cea mai rapidă creștere din Europa de Est și Asia Centrală, conform Băncii Mondiale.
Ecosistemul de tehnologie din Armenia numără peste 4.000 de companii. Statul, universitățile și diaspora colaborează pentru a transforma țara într-un furnizor global de inteligență digitală – nu de materii brute, ci de soluții complexe. Nu de mâini ieftine, ci de creiere competitive.
Și România?
România pare prinsă într-un vis sovietic cu accente bizantine, într-o tranziție care nu se mai termină. Deși avem:
- resurse,
- o poziție geostrategică de invidiat,
- apartenență la UE,
- porturi, populație, universități, internet rapid,
ne lipsește ceva esențial: coordonarea, încrederea, claritatea direcției.
Politicienii nu înțeleg diferența dintre inovație și digitalizare birocratică. Proiectele pilot rămân în faza de PowerPoint. Startup-urile bune operează într-un ecosistem haotic, dependent de granturi și expus riscurilor de reglementare arbitrară.
În timp ce Armenia construiește o economie bazată pe creier, România rămâne blocată într-un stat care oferă infrastructură neterminată și promisiuni reciclate.
De ce o țară cu 3 milioane poate, iar România nu?
Nu este magie. Nu este excepționalism armean. Este vorba de decizii.
- Armenia tratează diaspora ca partener strategic, nu doar sursă de remitențe.
- Politici fiscale prietenoase pentru startup-uri.
- Acceleratoare, fonduri de investiții.
- Prioritizare educație STEM.
- Încredere în propriul capital uman.
România? Funcționează pe logica „să nu se supere cineva”.
– Reforma educației este amânată.
– Antreprenorii IT sunt marginalizați.
– Fiscul îi vânează, ministerele îi ignoră, universitățile îi formează prea puțin.
Tehnologia este „poveste de succes” în broșuri, nu infrastructură de dezvoltare națională.
Timpul pentru un Silicon Carpathian?
România nu duce lipsă de potențial. Dar potențialul ignorat este stagnare sofisticată.
- Orașe precum Cluj, Iași, Timișoara, București au populație activă și performantă.
- Avem resurse umane excelente – dar care pleacă.
- Avem bani europeni – dar care zac.
- Avem know-how – dar nu conectat la sistemul public.
Este timpul să admitem că nu vom construi o civilizație digitală cu paradigme moarte. Trebuie să alegem între:
- Comoditatea marginalității
sau - Curajul de a construi o economie care produce idei, nu doar consumă importuri
Întrebarea nu e „de ce nu putem?”, ci „cine blochează?”.
Și când vom decide să nu mai acceptăm acest blocaj ca fatalitate națională?
Concluzie: Nu există miracole, ci doar asumare și viziune
Silicon Valley-ul armean nu e un miracol. Este produsul unei inteligențe colective care a refuzat să repete greșelile trecutului.
Tehnologia nu începe cu cipuri, ci cu caractere.
Nu se face cu algoritmi, ci cu alegeri care cer asumare.
România nu are un deficit de creier, ci un surplus de confuzie strategică și incapacitate de implementare.
Dacă vrem un Silicon Carpathian, trebuie să-l construim:
- Nu cu promisiuni politice, ci cu arhitectura lucidă a deciziilor care dor, dar clădesc.
- Nu cu studii de fezabilitate, ci cu oameni care știu, pot și nu mai așteaptă voie de la nimeni.
Ce alegem?
Să fim spectatori la propriul potențial sau arhitecții unui viitor pe care alții au avut deja curajul să-l înceapă?