România, pe ultimul loc în UE la educație superioară
România ocupă, de ani de zile, ultimul loc în Uniunea Europeană în privința proporției absolvenților de învățământ superior din populația de 25-64 ani.
Într-o lume unde economia se bazează pe inovație și digitalizare, România pare să joace șah fără regină și fără rege. Doar 19% din populația activă are studii superioare, față de o medie UE de 35%.
Comparativ cu alte state post-comuniste:
– Lituania – 46%
– Estonia – 42%
– Polonia – 38%
– Slovenia – 34%
Acest decalaj nu mai este doar o întârziere, ci un handicap autoimpus.
Cum am ajuns aici? O scurtă istorie a declinului
În perioada interbelică, Bucureștiul era „Micul Paris”, iar universitățile românești produceau elite recunoscute internațional.
După comunism, educația a devenit un instrument de propagandă, iar după Revoluție, sistemul s-a transformat într-o fabrică de diplome, dar fără creșterea calității.
Astăzi, avem:
– 42% analfabeți funcțional la 15 ani (pot citi, dar nu înțeleg ce citesc).
– Nicio universitate în Top 100 global.
– Mari disparități regionale:
– București-Ilfov: 39% cu studii superioare.
– Sudul Munteniei: 13%.
– Nord-Est: 14%.
Investitorii fug din zonele fără forță de muncă educată. România plătește cu restanțe istorice și promisiuni deșarte.
De ce fuge tineretul de facultăți?
Într-o societate unde încă se spune „Ce-mi trebuie facultate?”, nu e de mirare că numărul studenților s-a înjumătățit:
– 1990 – 200.000 studenți
– 2007 – 900.000 (vârf istoric)
– 2024 – Aproximativ 450.000
Universitățile private s-au înmulțit, dar calitatea nu a crescut.
Mai grav:
– Doar 2% dintre tinerii din mediul rural termină studii superioare.
– România are doar 1% din populație în cercetare, deși inovarea aduce creștere economică.
Educația – cheie pentru economia viitorului
Competiția globală este dominată de inteligență artificială, digitalizare și cercetare.
Țările care au investit în educație sunt acum centre globale de inovație. PIB-ul României a fost 300 miliarde de dolari în 2022, dar state cu populații educate (Olanda, Suedia, Finlanda) produc dublu sau triplu per capita.
Fără educație, România va rămâne un outsider economic, folosită doar pentru call-center-uri, nu pentru centre de cercetare.
România: condamnată la mediocritate sau pregătită pentru schimbare?
Ne place să ne credem o națiune cu potențial, dar potențialul nevalorificat este doar risipă.
În 2024, 30% dintre elevii de clasa a XII-a au spus că nu intenționează să dea Bacalaureatul. Dacă educația nu mai este percepută ca o cale spre succes, avem o criză reală.
Ce facem?
1. Finanțare reală pentru educație – Nu doar promisiuni.
2. Creșterea calității universităților – Mai puține diplome, mai multă valoare.
3. Investiții în inovație și cercetare – Ca să producem și noi tehnologie, nu doar să o cumpărăm.
4. Acces mai ușor pentru elevii din mediul rural – Nu doar pentru cei din marile orașe.
Schimbăm ceva sau continuăm să ne împușcăm în picior, până când nu vom mai putea să ne ridicăm?