„Ce ar însemna ieșirea României din NATO și Uniunea Europeană?” O întrebare atât de absurdă încât ar trebui să provoace atacuri de panică până și statuilor din Parcul Carol. Dar, în această epocă a iluzionismului politic, unde fiecare idiot cu internet crede că poate fi Napoleon dacă își pune o pălărie potrivită, iată-ne în fața unui scenariu apocaliptic care, incredibil, poate să prindă contur. România, ca un Titanic postcomunist, plutește pe ape tulburi, iar la timonă avem niște politicieni care vor să taie colacul de salvare în timp ce se minunează că barca ia apă.
Primul act: Adio, NATO, bun-venit Siberia
Să ieșim din NATO, așa cum flutură niște politicieni iresponsabili și habarniști – și mai ales Unul – această idee? O idee atât de sinucigașă încât nici măcar un kamikaze japonez n-ar îndrăzni să o contemple. Părăsirea NATO ar fi echivalentul geopolitic al unui masochist care își dă foc la casă și apoi se miră că arde. Fără NATO, România ar fi un copil rătăcit în pădure, cu Rusia jucând rolul lupului care abia așteaptă să îl devoreze. Ar fi ca și cum am merge în Siberia în șlapi, cu speranța că Putin va fi atât de impresionat de prostia noastră încât ne va adopta.
Cine ne-ar mai apăra?
– Armata română? Cu un buget de minister uitat într-un sertar de la Palatul Victoria?
– Poliția locală? Poate îi speriem pe invadatori cu procese-verbale pentru parcare ilegală.
– Dumnezeu? Bine, dar nu știm dacă și-a plătit abonamentul la Starlink să primească rugăciunile noastre la timp.
Fără NATO, am deveni un fast-food geopolitic, iar Rusia ar fi clientul flămând care comandă un meniu complet: Crimeea la pachet, Moldova ca desert, iar România – o gustare servită rece.
Actul doi: Fără fonduri UE și cu buzunarele goale
A părăsi UE ar fi echivalentul economic al unui om care-și dă foc la casă pentru că vrea să scape de chirie.
Ce ne-a oferit UE?
– Autostrăzi, ca să ne putem deplasa mai repede prin țară.
– Spitale, ca să putem supraviețui suficient de mult încât să vedem autostrăzile terminate.
– Școli, ca să avem șansa să nu ne transformăm toți în analfabeți funcționali care cred că Bitcoin este o monedă extraterestră.
România fără UE ar fi o țară care a renunțat la caviar pentru a linge folia de la un iaurt expirat.
Dialogul absurd dintre un fermier român și Bruxelles:
– Fermierul: „Noi plecăm din UE și ne descurcăm singuri!”
– Bruxelles: „Cum?”
– Fermierul: „O să… o să… dăm mai mult cu sapa!”
– Bruxelles: „Mult noroc cu asta, prietene.”
Între timp, agricultura noastră, investițiile noastre, economia noastră, în general, s-ar evapora ca un pahar de țuică uitat în soare.
Actul trei: România izolată și în colaps
Cum ar arăta România fără UE și NATO? O combinație de Belarus, Venezuela și o telenovelă proastă despre dictatori provinciali. Am deveni un marginal social al Europei, o țară izolată, cu economia în colaps și un guvern care urlă despre „mândria națională” în timp ce vinde ultimele resurse pe sub masă. România fără alianțe ar fi un muzeu al singurătății, cu turiștii plecând, investitorii fugind și singura noastră salvare fiind să rugăm că Putin nu se trezește într-o dimineață plictisit și decide că ar fi interesant să facă un „road trip” prin Carpați.
Finalul: O cădere în gol nimicitoare
Vă întreb:
– Suntem pregătiți să ne întoarcem la epoca în care cea mai mare realizare era să avem televiziune color?
– Ne-am săturat de drumuri asfaltate, de spitale curate și de școli moderne?
– Chiar vrem să jucăm ruleta rusească cu viitorul nostru?
Dacă da, atunci să ieșim din NATO și UE și să ne pregătim pentru o cădere liberă, în gol, fără parașută și saltea de atenuare a șocului. Dacă nu, poate că e timpul să înțelegem că libertatea, prosperitatea și securitatea sunt lucruri ne-negociabile și în circumstanțe excepționale, ca acestea pe care le trăim, ele trebuie protejate în fiecare zi.
Alegerea e a noastră.