Înainte să mă acuze cineva că sunt un dinozaur care nu înțelege spiritul digital al noii generații, să fie clar: internetul e un instrument colosal, dar și o închisoare cu pereți colorați, în care adolescenții sunt atrași de un algoritm mai seducător decât orice manual de seducție scris vreodată.
Conform unui studiu recent al Fundației World Vision România, copiii și adolescenții români petrec în medie 5 ore pe zi pe internet, iar 2 dintre acestea se scurg în TikTok. Asta înseamnă că, la nivel de an, un tânăr își consumă aproximativ 750 de ore pe an urmărind filmulețe de 30 de secunde, multe dintre ele fără niciun conținut care să-l dezvolte intelectual. Bill Gates spune că s-a trecut de la o copilărie bazată pe joacă, la o copilărie bazată pe telefon și estimează timpul petrecut în fața ecranelor de către tineri între 6-8 ore pe zi, în multe cazuri și mai mult.
O generație crescută de algoritmi, o generație anxioasă
Există un concept numit doom scrolling, adică derularea compulsivă a conținutului, fără un scop precis. Este drogul suprem al adolescenței moderne: nu te ridică, nu te doboară, dar te ține captiv. Ceea ce era odată explorare activă, joc în aer liber, interacțiune autentică între prieteni s-a transformat în reacții rapide la un video viral cu o pisică care dansează pe muzică techno.
Dacă ne uităm mai departe, problema nu e doar despre timpul consumat, ci despre modul în care acest timp modelează comportamentele. Un tânăr de 15 ani care petrece două ore zilnic pe TikTok își dezvoltă atenția într-un ritm haotic, fără capacitate de concentrare profundă. Ajunge să judece totul prin prisma dopaminei rapide: cât mai multă validare instantanee, cât mai puțin efort. Acesta este efectul social media, în general: scade capacitatea de gândire critică, scade focusul și performanțele școlare.
Studii serioase (vezi cartea lui Jonathan Haidt, O generație în pericol) documentează efectele consumului de social media asupra copiilor și tinerilor: aceștia dorm mai puțin, citesc mai puțin, au capacitatea de atenție și concentrare în scădere și, de asemenea, sunt mai izolați și mai anxioși. Orele petrecute în fața unui ecran nu dezvoltă skill-urile sociale, reziliența, independența: acestea se obțin doar prin interacțiune umană directă și în situații ce implică viața reală.
Realitatea contra realității virtuale
În loc să experimenteze viața reală, generația TikTok o consumă filtrată prin ecrane. Unde sunt prieteniile autentice? Unde sunt sporturile? Unde sunt momentele de plictiseală care stimulau creativitatea?
Aici nu este vorba despre a demoniza tehnologia, ci despre a schimba paradigma. Dacă lăsăm această problemă să se autoalimenteze, vom ajunge să avem o generație de tineri care știu cum să facă un trend pe social media, dar nu cum să-și ceară drepturile în viața reală.
Ce putem face?
- Limitarea accesului prin legislație. În Franța, începând cu 2024, telefoanele sunt interzise în școli până la vârsta de 15 ani. România trebuie să ia măsuri similare.
- O taxă pe algoritmi toxici. Platformele care creează dependență ar trebui obligate să plătească un procent din profit pentru educație digitală și programe de activități offline.
- Programe obligatorii de interacțiune fizică. Sportul și activitățile de echipă nu trebuie să fie opționale. Școlile trebuie să impună un minim de ore pe săptămână pentru activități sportive sau în aer liber.
- Conținut digital responsabil. Dacă adolescenții sunt captivi pe platforme, măcar să le oferim alternative de conținut educativ, de calitate, care să-i ajute să înțeleagă realitatea, nu doar să evadeze din ea.
- Ridicarea vârstei de acces la smartphone-uri și de acces la platformele de social media. Jonathan Haidt propune acest lucru în cartea sa, iar Bill Gates spune că aceste soluții, deși greu de aplicat, sunt „necesare”.
În final, trebuie să înțelegem un lucru simplu: lumea reală nu este un hashtag trending. E mult mai complicată, mai frumoasă și mai intensă decât orice filtru Instagram. Dacă nu îi ajutăm pe tineri să iasă din acest tunel digital, ne trezim cu o societate care trăiește doar din reflexe digitale și fără nicio legătură cu viața concretă. E timpul să înlocuim scrolling-ul cu realitatea.