Dacă Donald Trump și Vladimir Putin ar decide să negocieze direct o încetare a focului în Ucraina, fără implicarea Uniunii Europene, am asista la o scenă ruptă dintr-un film de serie B regizat de Hollywood. Un reality-show geopolitic, cu doi protagoniști care își joacă propriul interes și o Europă care, între timp, face figurație la Paris.
Miniștrii de externe ai Poloniei, Spaniei, Franței, Germaniei, Marii Britanii și Ucrainei au transmis un mesaj clar: nu poate exista o pace justă și durabilă fără Europa. Problema e că, în realpolitik, mesajele comune nu ajung niciodată mai departe de sălile de conferință. În timp ce europenii își beau cafeaua diplomatică, Trump și Putin sunt perfect capabili să scuture lumea într-un mod imprevizibil.
Trump, Putin și arta negocierii în stil cowboy
Trump, care și-a cultivat imaginea de „dealmaker suprem”, vede fiecare conflict global ca pe o afacere imobiliară din Manhattan. Nu contează cine suferă, cine pierde sau ce reguli internaționale sunt încălcate, atâta timp cât poate anunța pe social media că „a încheiat o înțelegere grozavă”. De ce ar avea nevoie de europeni? Pentru Trump, UE e doar un cor de tehnocrați iritanți care insistă să vorbească despre democrație și stat de drept.
Putin, pe de altă parte, joacă un joc de șah rusesc. Lăsat singur cu Trump, are șanse mari să obțină concesii fără să dea nimic în schimb. Ar putea negocia o așa-zisă „pace” în Ucraina, menținând teritoriile ocupate și forțând Kievul să accepte niște condiții toxice. Și, evident, UE ar fi pusă în fața faptului împlinit.
Dependența SUA de Europa: mit sau realitate?
Mulți ar putea spune că Europa depinde de SUA mai mult decât invers, dar realitatea economică spune altceva:
- Comerțul transatlantic este uriaș. Uniunea Europeană este cel mai mare partener comercial al SUA. În 2022, schimburile comerciale dintre SUA și UE au atins 1,3 trilioane de dolari, iar exporturile americane către Europa au fost de aproximativ 487 miliarde de dolari. Dacă Europa ar începe să taxeze agresiv importurile americane sau să își mute lanțurile de aprovizionare spre Asia, economia SUA ar resimți un șoc serios.
- Investițiile europene în SUA sunt cruciale. UE este cel mai mare investitor în economia americană. În 2021, investițiile directe din UE în SUA au depășit 3,5 trilioane de dolari, creând milioane de locuri de muncă pentru americani. O Europă ostilă ar însemna pierderi majore pentru corporațiile americane.
- Dolarul depinde de stabilitatea europeană. Criza economică din Europa afectează direct piețele financiare americane. De exemplu, în timpul crizei datoriilor din zona euro (2010-2012), Wall Street a fost grav afectat. Dacă UE își pierde influența sau este destabilizată, SUA va suferi pe termen lung prin scăderea încrederii în dolar și în piețele financiare americane.
- Coordonarea geopolitică este esențială. SUA și UE colaborează strâns în privința sancțiunilor impuse Rusiei. Dacă Trump ignoră Europa și încearcă să negocieze singur, se va trezi că sancțiunile financiare, care depind de unitatea occidentală, vor fi greu de menținut. UE controlează o parte semnificativă din sistemul global bancar și este un jucător esențial în izolarea economică a Rusiei.
Ce ar trebui să facă Europa?
Europa are trei opțiuni:
- Să își asume un rol activ, chiar agresiv. Dacă Trump și Putin încearcă să negocieze peste capul UE, atunci Europa trebuie să devină o forță reală, capabilă să își impună condițiile prin sancțiuni, sprijin militar și presiune diplomatică directă.
- Să joace un dublu joc. Dacă Trump crede că poate negocia fără europeni, UE ar trebui să folosească pârghiile economice pentru a-l face să reconsidere. SUA depinde economic de Europa mai mult decât pare, iar UE poate adopta măsuri care să influențeze economia americană.
- Să își accelereze autonomia strategică. Indiferent ce face Trump, UE trebuie să se desprindă de dependența de SUA și să dezvolte propria strategie de apărare. De exemplu, proiecte precum o armată europeană integrată nu mai sunt doar fantezii, ci necesități urgente.
În final, dacă europenii lasă deciziile marilor puteri în mâinile unui miliardar care vede relațiile internaționale ca un joc cu sumă zero și în ale unui dictator post-sovietic, atunci UE riscă să devină doar un platou de filmare pentru o piesă jucată de alții. Și asta nu ar trebui să fie acceptabil.