Într-o lume în care nici măcar aerul condiționat din sălile de conferință nu e gratuit, cineva a lansat ideea că o campanie prezidențială se poate desfășura cu exact 0 (zero) lei. Sigur, în aceeași logică, poți construi un zgârie-nori fără cărămizi sau poți scrie un roman fără cuvinte. Dar cum arată, în fapt, o campanie electorală făcută cu mai puțini bani decât un pahar de apă la colțul străzii?
Rețeta campaniei de 0 lei – un exercițiu de imaginație
Să presupunem, de dragul demonstrației, că un candidat se avântă în lupta electorală fără să cheltuie niciun ban. Cum ar putea face acest miracol?
- Carismă magnetică – în lipsa fondurilor pentru promovare, ar trebui ca numele său să fie rostit spontan la toate mesele de duminică din țară. Și nu oricum, ci cu entuziasm contagios.
- Algoritmi prietenoși – Facebook și TikTok ar trebui să își încalce propriile reguli și să decidă că un necunoscut merită promovare gratuită pe toate ecranele. Motiv? Nu există ! Așa, pur și simplu.
- Voluntariat magic –ar trebui să existe echipe întregi de oameni pasionați, dispuși să își sacrifice timpul, energia și eventual și câte un prânz pentru a face afișe desenate de mână și flyere copiate la xeroxul de la muncă.
- Întâlniri electorale pe băncuța din parc – pentru că, nu-i așa, în lipsa bugetului de sală și sonorizare, ce poate fi mai eficient decât un discurs ținut între două jocuri de șah ale pensionarilor?
În teorie, da, o astfel de campanie ar putea avea succes dacă candidatul ar fi un amestec perfect între Socrate și Freddie Mercury – un gânditor carismatic capabil să electrizeze masele fără microfon și fără nici un alt instrument caracteristic oricărei campanii, fie ea politică sau commerciă, desfășurată în secolul 21.
Campaniile ieftine din istorie și iluzia gratuității
Sigur, istoria politică ne oferă exemple de campanii low-cost, dar niciuna cu adevărat gratuită:
- Abraham Lincoln (1860, SUA) – A câștigat alegerile cu sprijinul Partidului Republican, care, desigur, a investit bani în campanie. Mitul „campaniei modeste” este mai degrabă un artificiu de marketing al vremii.
- Alexandria Ocasio-Cortez (2018, SUA) – O campanie minimalistă, dar nu gratuită. A beneficiat de o organizare impecabilă a voluntarilor și de o strategie digitală care, surpriză sau nu, a necesitat și cheltuieli.
- Pepe Mujica (2009, Uruguay) – Cunoscut pentru stilul său de viață modest, chiar și el a avut resurse minime alocate din partea partidului.
Candidatul român și iluzia campaniei fără bani
În România, un aspirant la funcția supremă a declarat că și-a făcut campania cu 0 lei. Dacă ar fi adevărat, atunci am avea de-a face nu doar cu un fenomen politic, ci cu o gaură neagră financiară, capabilă să absoarbă orice cheltuială fără urmă. În realitate, chiar și lipsa aparentă de costuri se traduce în altceva: cineva tot plătește – fie prin muncă, fie prin resurse, fie prin favoruri politice.
În politică, la fel ca în viață, gratuitatea este doar o iluzie. La finalul zilei, întrebarea nu este dacă s-au cheltuit bani, ci cine i-a cheltuit și în ce scop. Așadar, dacă cineva vă spune că a făcut o campanie cu 0 lei, întrebați-l doar atât: și cine a plătit nota?
