Decretul care a ucis peste 10.000 de femei
După cel de-Al Doilea Război Mondial, România a intrat sub influența Uniunii Sovietice, ceea ce a transformat profund viața femeilor românce și le-a schimbat rolurile în familie, educație și societate. Politicile regimului comunist au remodelat viața acestora, împingându-le într-o ideologie care anihila valorile tradiționale românești.
Pe fondul unei propagande intense, regimul comunist din România a impus ideea egalității între sexe. Femeile au fost încurajate să participe la „construcția socialismului”, fiind înrolate în industrie, agricultură și funcții administrative. Ele au devenit „eroinele muncii socialiste”, fiind prezentate ca un pilon important al economiei. Această politică a oferit, teoretic, oportunități profesionale, dar și o povară imensă, deoarece femeile trebuiau acum să echilibreze rolurile publice cu responsabilitățile familiale. În realitate, aceste „libertăți” ascundeau numeroase inechități. Politicile coercitive și controlul statului asupra maternității au adus durere și constrângeri fără precedent, modelând viețile femeilor într-un mod restrictiv și traumatic.
Decretul 770 – „datoria patriotică” de a fi mama și resursa umană pentru politica demografică a statului
La 1 octombrie 1966, Nicolae Ceaușescu, noul secretar general al Partidului Comunist Român, a emis Decretul 770, marcând începutul unei politici abuzive de sporire a populației, inspirată de directivele altor state comuniste. Decretul interzicea avortul și impunea femeilor să devină mame cu mulți copii, fără să le ofere sprijinul medical și social necesar. Controlul asupra corpului femeii a devenit astfel o problemă de stat, iar consecințele au fost devastatoare. Disperate, femeile care nu își doreau sau nu își permiteau să aibă mai mulți copii apelau la metode ilegale și nesigure de avort. Între 1966 și 1989, se estimează că peste 10.000 de femei au murit în România din cauza încercărilor de avort clandestin.
În acele vremuri, femeile erau obligate să recurgă la metode periculoase, din lipsa de alternative, apelând la persoane necalificate care foloseau metode barbare, deseori în condiții lipsite de igienă, fără medicație sau asistență de specialitate. Ca rezultat, multe femei și-au pierdut viața, iar altele au rămas marcate pe viață de traumele fizice și emoționale provocate.
„Decrețeii” – copiii născuți din obligație patriotică, un simbol al abuzului de putere asupra femeilor
În primii ani ai aplicării decretului, natalitatea a crescut brusc, iar între 1967 și 1972 au fost înregistrați peste două milioane de nașteri. Cifrele oficiale indică o creștere a ratei fertilității de la 1,9 copii/femeie la 3,7 copii/femeie. Însă această creștere nu a fost un indicator al unui progres social, ci mai degrabă al unui abuz sistematic al regimului asupra femeilor.
Această politică de „creștere a natalității” a adus pe lume o generație cunoscută sub numele de „decreței” – copiii născuți la comanda statului, mai degrabă decât din dorința părinților. Într-o epocă a promisiunilor de emancipare, femeile din România au trăit o viață duală, prinsă între sacrificiile cerute de regim și „libertățile” impuse. În spatele cifrelor reci, au rămas ascunse mii de povești sfâșietoare, de traume tăcute, care au marcat viețile femeilor din România.
Decretul 770 nu a reprezentat doar o lege, ci un simbol al abuzului de putere asupra femeilor, transformate într-un instrument de îndeplinire a obiectivelor politice. Între suferințele fizice și traumele psihice, acestea au suportat povara unei ideologii care a eșuat în a le proteja drepturile fundamentale și le-a transformat, pentru generații, într-o resursă de stat, uitată în statistici, dar păstrată în memoria dureroasă a unui trecut care nu trebuie uitat.
